13. Furie
Am inghitit usor in sec cand Harry a parcat in fata liceului. Fiecare privire de pe o raza de 30 de metri s-a intors automat spre noi si m-am facut mica in scaun. Imi doream atat de mult sa nu cobor din masina. Ieri scapasem, dar azi am ajuns la timp, iar curtea si parcarea erau pline de adolescenti dornici de o noua barfa. Aveau sa primeasca una imediat cand ma vor vedea coborand din masina Demonului Styles.
- Da-mi ceva! Am spus inainte sa cobor, imi doream mai mult ca sa prind curaj. Harry m-a privit serios, dandu-si seama imediat ca vorbeam despre droguri. Aveam noroc ca totusi apucasem sa manac ceva in dimineata asta. Tata nu imi daduse voie sa plec ma lasase sa plec pana nu mi-am terminat toata farfuria de clatite, asta in timp ce ma rugam incontinuu ca Harry sa nu vina dupa mine, ceea ce nu a facut chiar daca ma asteptase aproape o jumatate de ora. S-a revoltat la inceput dar a tacut imediat cand i-am spus ca am luat micul dejun, stiind parca cat de importanta era mancarea pentru mine si cat de usor pierdeam echilibrul cu ea.
- Nu! Nu-ti mai dau nimic azi! Spuse hotarat, privind prin parbrizul negru.
Mi-am intors privirea surprinsa spre el.
- De ce? Mi-am mentinut tonul vocii scazut desi simteam nevoia sa ma revolt.
- Pentru ca iti pierzi controlul. Trebuie sa inveti sa ii faci fata fara o iei razna… cum ai facut-o ieri! Termina intorcandu-se acuzator spre mine. Mi se parea mie sau ma invinovatea ca ma lasasem sarutata de el? Sau era partea de dinainte? Cand practic eram la un pas sa o mutilez pe Amber.
M-am foit nervoasa in scaunul meu. As fi protestat, dar nu voiam sa ma comport ca o obsedata. A zambit satisfacut de reactia mea de neobisnuita cumintenie.
A coborat rapid din masina si respiratia mea accelera cand l-am vazut traversand prin fata ei, spre portiera mea. Brusc, mi-am adus aminte ca ceva lispseste: uitasem papusa acasa. Oh, nu! Sper ca nu avea de gand sa planga toata ziua si i se vor termina bateriile intr-un sfarsit, asta inainte sa o gaseasca tata si sa isi dea seama ca sunt mai nebuna decat ma crede el.
Mi-am muscat buza cand Harry mi-a deschis portiera. Am cautat aerul care parea sa fi fugit din mine, dar nu aveam de gand sa ma comoport ca o mata speriata, asa ca am coborat din masina, incercand sa fiu cat mai… normala. Atata vreme cat nu aveam tatuajul lui, nimeni nu putea sa spuna nimic. Sau cel putin asa am crezut eu. Imediat ce fata mea s-a facut vazuta printre sutele de elevi, un val de susoteli a inceput imitand agitatia unui stup de albine.
Harry nu facea decat sa complice situatia, prinzandu-ma de mana si tragadu-ma dupa el spre intrarea in liceu. Ma simteam ca un nou experiment scos din laborator si expus rasei umane, oriunde ma uitam, ma loveam de o privire curioasa si uimita de ochi asa ca am decis sa imi mut ochii in pamant. Cel putin el asfaltul nu parea interesat de noua achizitie a lui Harry Styles.
Arata atata de degajat si relaxat. Oare chiar nu ii pasa deloc ca iubita lui ne putea vedea in momentul asta? Dar, daca ma gandesc bine, felul in care Harry se comporta cu ea, indica ca nu mai sunt un cuplu demult. Dar asta clar nu e valabil si pentru ea.
Imediat ce am ajuns langa grupul meu de prieteni mi-am simtit inima in gat. Acum chiar nu mai aveam ce scuza sa invetez ca sa ma apar. El ma adusese la scoala si acum ma tinea de mana prin parcarea liceului, pana si eu credeam ca suntem impreuna ceea ce nu eram, cel putin din perspectiva mea, desi el parea sa aiba alta parere.
- Hei! I-am salutat stangaci simtindu-mi obrazii incalzindu-se. Acum sigur toata lumea credea ca sunt noua jucarie a lui Styles.
- Hei! M-a salutat Kristen inapoi cu jumatate de gura, intorcandu-si apoi privirea speriata catre Harry.
- Deci, voi sunteti impreuna acum? Vocea entuziasmata a lui Candice m-a lovit ca un bolovan in cap. Chiar ma rugam ca cineva sa nu puna intrebarea asta. Incepeam sa o urasc din nou pe roscata cu gura mare.
Toti ochii s-au indreptat spre noi privindu-ne curiosi si asteptand raspunsul, inclusiv Harry ma atintea cu privirea lui perversa si obraznica, curios sa vada ce o sa raspund.
- Nu! Am raspuns hotarata, tragandu-mi usor mana dintr-a lui Harry si prefacandu-ma ca imi scot telefonul din buzunar ca sa nu par atat de necioplita prin acest gest.
Imediat am simtit incruntatura nervoasa a lui Harry. Noroc ca ochii mei se plimbau aiurea pe ecranul telefonului asa ca nu i-am intalnit privirea. Dar pana la urma ce voia? Sa zic da? M-a intrebat el daca vreau sa fim impreuna si nu stiu eu? Faptul ca a ramas neinvitat o noapte la mine nu inseamna ca suntem un cuplu.
- Ohh, ce fac porumbeii? Timpanul mi-a fost zgaraiat de vocea lui Jay care a aparut de nicaieri. Dorinta de a-mi plesni o palma peste fata a revenit. Alt gura sparta care avea sa puna o tona de intrebari.
Imediat i-a sarit lui Harry in spate, intrand intre noi si luandu-ne pe amandoi de gat, intr-un gest fratesc. Harry a zambit, dand din cap ca un parinte, privindu-si copilul nebun. Acum intelegeam mai bine de ce el era seful.
Jay ne privea cand pe unul cand pe celalat. Ar fi fost chiar comic daca nu stiam de ce face asta.
- Deci, cum a fost noa…
- Uau, ce masina tare! Am spus rapid primul lucru care mi-a trecut prin cap. Natangul sigur stia ca Harry ramasese la mine si sa afle toate scoala chestia asta, era tot ce imi mai lipsea.
Toti si-au indreptat atentia dupa privirea mea, noroc ca in parcare chiar era exista o masina bestiala, pe care nu o recunosteam ca fiind dintr-a-le lor, dar avea acelasi stil de tunaje si desene ciudate.
- Sa-mi trag una, visez eu sau ala e un Gallardo? Ty intrase deja intr-un fel de transa, privind la masina de un argintiu stralucitor. Marca asta o recunosteam si eu, era un Lamborghini Gallardo. Adoram masina asta, oricine o adora, dar nici in vise nu imi permiteam s-o am, nu in visele in care nu o plateste broscoiul bogat a.k.a. noul sot al memei. Dar normal ca asta nu intra in discutie.
- Uau! Rosti si Jay total uimit. Am rasuflat usurata ca reusisem sa le distrag atentia.
- Nu este al vostru? Am continuat, incercand sa elimin orice gand al lor la discutia precedenta.
- Nu! Expira Ty aproape salivand. Obsesia lor pentru masini devenea exagerata si comica uneori.
- Cine si-ar putea permite o masina ca asta? Intreba V confuza.
- Cu modificarile astea… pariez pe orice ca frumusetea asta e plina de azot.
Ty incepuse sa vorbeasca in limba lui si pe mine deja incepea sa nu ma mai intereseze. Scapasem de problema si acum era un moment bun s-o sterg de aici.
- Daca e a tipului de care ai zis ieri? Intreba Jay serios, aratand cu degetul aratator spre Ty. Acesta il privi deodata surprins, analizand vorbele blondului.
- Ce tip? Vorbi si Harry in sfarsit. Nu il observasem, dar si el era destul de concentrat la noua achizitie din parcarea liceului.
- Oh, ma plimbam prin dosarele liceului dupa ce tu… se opri brusc cand ochii lui Harry se marira. Ty isi molfai buzele speriat si cauta repede sa isi schimbe cuvintele. - Ma rog, am dat de cel al unui tip care trebuia sa se mute la noi anul asta, dar a intarziat cateva zile. E in an cu noi si vine din Japonia. Clarifica roscatul folosind un accent ciudat cand rostise numele tarii. Eram surprinsa dar schimbarea de reactii dintre Harry si Ty inca ma punea pe ganduri.
- De unde stii tu toate astea? Am intrebat, realizand ce spusese: se plimba prin dosarele liceului?
Ty ma privi cu un zambet malefic ridicand dracesc din sprancene.
Harry, Jay si V au inceput automat sa rada pe sub mustata, parca spunand: “si inca cate mai stie!”
- Ce?! Trebuie sa imi ocup si eu timpul cu ceva si dosarele Pentagonului nu sunt intotdeauna asa amuzante! A marturisit plictisit lasandu-ma cu gura cascata.
- Ai spus cumva Pentagon? Toti au inceput sa rada amuzati.
- Iti spun doar atat! Se intoarse Jay spre mine cu un zambet comic: Daca ai un telefon, computer chiar si televizor in casa, nu te pune rau cu scufita asta rosie!
Mi-am marit ochii si mai mult privindu-l pe Ty cum zambeste sadic. Deci, el era it-ist-ul echipei. Acum inteleg ale cui erau toate computerele din garajul lor. Brusc, un sir de discutii s-au asternut in mintea mea. “Am relatiile mele!” imi spusese Harry cand l-am intrebat de unde stie unde locuiesc. Il pusese pe Ty sa imi verifice dosarul. Realizarea asta m-a facut sa arunc o privire furioasa spre brunetul cret. Nu pot sa cred ca facuse asta. Cate mai stia despre mine?
Toata lumea privea masina si mi-am indreptat si eu atentia spre ea pentru a calma dorinta de a-l injura pe bagaciosul nesimtit chiar in momentul asta. Avea desenat un fulger negru pe aripa stanga si te imaginai conducand-o fara sa vrei. Apoi am auzit o voce atat de cunoscuta care imi facea nivelul de nervozitate sa creasca periculos de mult, de parca nu era crescut destul. Nu a fost nevoie sa ma intorc sa o vad pe Amber venind spre noi cu un zambet suspect de larg, iar in momentul cand a ajuns langa noi s-a prefacut ca nu ma vede aruncandu-se in bratele lui Harry si lipindu-si sensual buzele de ale lui. Acesta a ramas socat, privind-o aproape crucis cum il saruta de parca nu se intamplase nimic pana acum intre ei. Jay inca avea bratul inconjurat dupa gatul meu si mi-a aruncat o privire suspecta cu o spranceana ridicata, fiind si el uimit de reactia lui Amber. Si eu nu pot nega ca spumegam de furie.
In cele din urma Harry si-a revenit si a prins-o de solduri, indepartand-o gentil de pe el. Gentil?!Voiam sa ii dea una in moaca, oh, stai… eu as fi facut asta. Bine ca nu mai eram drogata, altfel, de data asta chiar ramanea fara par.
Pe ea nu a deranjat-o reactia lui, il privea incontinuare dragastos in ochi.
- Ce, Harry? Nu mai vrei sa fiu a ta? Il intreba privindu-l pe sub ochi. Sigur era una dintre trucurile ei, mai ales ca nu imi aruncase nici macar o privire pana acum.
El o privi incruntat.
- Harry! Sopti din nou atintindu-l cu o privire pasionala. Asta inseamna mult pentru mine, spuse atingandu-si tatuajul de pe gat. Dar daca tu nu ma mai vrei, pentru mine nu mai are niciun rost, asa ca o sa-l scot.
L-am observat pe Harry incruntandu-se si mai tare. Discutia devenea chiar interesanta. Eu si Jay eram concentrati pe cei doi si am impresia ca teposul era pregatit sa opreasca orice rabufnire urma sa iasa din mine. Asta sau sa ma ajute, nu cred ca Jay nu s-ar distra de minune sa vada o paruiala intre fete.
- Nu! Rosti Harry cu o voce groasa si nervoasa. Am deschis gura de uimire. Deci inca o voia pe Amber, dar se juca si cu mine. Nemernic mincinos. Dintii mi-au scrasnit de furie si aerul imi iesea din ce in ce mai fierbinte pe nari.
Amber ma privi cu o expresie triumfatoare. Mi-am strans pumnii de furie. Voiam sa plec de aici, sa dispar, chiar acum. Asta sau capul ei ajungea la acelasi nivel cu picioarele.
- Vezi, tarfo? Vrea doar sa se distreze putin cu tine. Eu sunt cea de care ii pasa cu adevarat! Amber se indrepta spre mine cu un zambet malefic. Am inghitit in sec nervoasa, voiam sa protestez dar avea dreptate, ma lasasem prostita de nemerincul asta cu doua fete. Figura lui Harry era bulversata complet, auzind vorbele lui Amber. Ii simteam furia crescand, orice pana la demnitatea lui. Ei bine o am si eu pe a mea. Voia sa vorbeasca dar i-am luat-o inainte pufnind usor si prefacandu-ma amuzata de situatie, ceea ce nu eram deloc.
- Asculta aici, taratura! I-am vorbit devenind serioasa, apropiindu-ma mai mult de ea si eliberand bratul lui Jay din jurul gatului meu. Ti-am mai spus asta odata dar creierasului tau neevoluat ii e cam greu sa inteleaga. Stiu ca vrea sa se joace cu mine, dar problema este ca eu nu-i cad in plasa, asa cum ai facut-o tu! Chiar crezi ca el te iubeste cu adevarat? Am pufnit deodata amuzata. Daca da, imi pare rau pentru tine, inseamna ca esti chiar proasta. Am terminat afisat o figura de catel, facandu-i pe toti din jurul nostru sa izbugneasca in ras.
- Tu… tipa deodata cu o privire de pisica infoiata, incercand sa se infiga in parul meu. Jay inca era langa mine si mi-a insfacat mijlocul, tragandu-ma din calea ei intr-un mod aproape comic. Stiam ca e amuzant de situatie dar m-am tras de langa el si m-am apropiat din nou de ea. Eram mai mult decat incantata sa port cu ea rafuiala pe care o aman deja de prea mult timp.
- Usurel, usurel, sa ne pastram calmul doamnelor! Ne opri Jay, fixandu-si palmele pe umerii nostri, totusi avand o figura comica.
- Jay! Am marait amandoua, uitandu-ne la el in acelasi timp!
Ne-a privit deodata speriat.
- Who! A exclamat, analizandu-ne cu ochii mari, apoi ii miji de parca nu ne vedea bine. Stramba din nas plimbandu-si ochii cand pe una cand pe cealalta. Ba, voi semanati! In mod normal as fi izbucnit in ras, tipic lui Jay sa spuna o tampenie cand te astepti mai putin dar seriozitatea lui ma speria.
- Ce?! Am spus din nou, amandoua in acelasi timp.
Jay a izbugnit intr-un ras isteric.
- Pe bune, uita-ti-va la voi! Spuse razand, aratand spre amandoua. Sunteti diferite dar aveti aceleasi trasaturi… bine, inafara de ochi. Clarifica la sfarsit, stramband putin din nas.
Am pufnit nervoasa.
- Nu stiu cate prostii ai spus pana acum, dar sunt sigura ca asta e cea mai mare dintre ele. Am spus, punandu-mi mainile in san, apoi fara sa vreau m-am uitat si eu mai atent la Amber, si mi s-au inmuiat picioarele cand am realizat ca are dreptate. Chiar aveam cateva trasaturi asemanatoare, insa ea ma ducea putin cu gandul la altcineva, mai ales ochi ei albastrii. Avea pistrui la fel ca si mine, doar ca mai stridenti. Eu reuseam sa ii acopar perfect cu machiaj, dar ai ei ramaneau inca vizibili. Tenul ii era la fel de alb ca al meu si chiar daca la prima vedere nu paream prea asemanatoare, analizand-o mai atent mi-am dat seama ca aveam multe in comun.
- Pe bune, zii tu ca nu seamana! Isi continua Jay noua descoperire, vorbind cu Ty care se apropiase si el mai mult de noi.
- Ba da! Roscatul era mai mult speriat de situatie decat amuzat, uitandu-se la noi ca la doua experimente extraterestre. Pana si Harry ne privea suspect.
Eu si Amber ne holbam una la cealalta si ipoteza cu experimentele extraterestre parea reala din privirile noastre fixe si speriate.
- Si le cheama la fel! Continua si Violet, deja comportandu-se ca si cum noi nu eram de fata. Amber era atat de nervoasa incat nu isi mai gasea cuvintele.
- OK, ajunge cu tampenia asta! Am pus punct furioasa incecand sa elimin privirele tuturor de pe mine.
- O tampenie extrem de ciudata. Adauga Jay amuzat si m-am incruntat spre el.
- Si tu semeni cu Eminem dar asta nu inseamna ca esti fratele lui. Am replicat si teposul isi puse mana la inima, de parca ii facusem cel mai mare compliment de nume.
- Seman cu Eminem? Oh, multumesc, scumpo! Ganguri dragastos si mi-am dat ochii peste cap.
Harry care paruse prins intr-o transa pana acum isi reveni in simtiri si intra intre mine si Amber.
- Ajunge cu asta! Ordona spre Jay si imi trase mijlocul in bratele lui. Nu pot sa cred ca dupa tot ce facuse indraznea asta.
- I-ati mainile de pe mine! I-am spus usor, astfel incat doar el sa ma auda insa sunt sigura ca am fost auzita de toti.
- Katherine…
- Am spus: I-ati mainile de pe mine! L-am intrerupt nervoasa si m-am smuls din bratele lui.
M-am indreptat spre intrarea in liceu, evitandu-i pe ceilalti si se pare ca Harry era destul de istet sa nu se ia dupa mine. Asta imi mai lipsea, sa seman cu cel mai mare dusman al meu. O cunosteam pe Amber doar de cateva zile dar o uram destul. Partea buna este ca stiu exact cum sa scap: trebuie sa-mi schimb culoarea asta tampita din cap.
Ii simteam pe toti in urma mea si asta imi facea tensiunea sa mi se urce la cap. Mi-am luat repede cartea pentru prima ora, care era istorire. Daca stau bine sa ma gandesc, imi placea materia asta odata. Am inchis usa dulapului si am tresarit cand am gasit silueta lui Harry langa mine.
Mi-am strans buzele si m-am intors sa plec dar dupa primul pas incheietura mi-a fost insfacata si m-a izbit de dulap la fel ca ieri, doar ca de data asta nimic nu ma mai excita, suieram de furie.
- Da-mi drumul! Am marait printre dinti, luptandu-ma cu stransoarea lui.
- Ce faci?! Distrugi tot din cauza nemernicei aleia?
Mi-am ridicat privirea spre ochii sai. Erau la cativa centimetri de ai mei si ii simtem respiratia pe piele.
- Eu distrug totul? Ce distrug mai exact, Harry? Explica-mi tu ce e intre noi dupa ce ai dat clar de inteles ca inca o ma vrei pe Amber.
Isi stranse ochii si imi elibera o mana insa doar pentru a lovi dulapul de langa mine cu pumnul. Am tresarit in urma zgomotului puternic.
- La dracu’, nu m-am referit la asta, am spus nu, pentru ca…
- Inceteaza! L-am oprit nervoasa. – M-am saturat de minciunile si jocurile tale. Nu sunt una dintre papusile tale si ai face bine sa stai dracu’ departe de mine de acum in colo.
L-am impins si fara sa astept altceva m-am departat de el cu pasi rapizi si furiosi. Lumea imi facea loc pe hol, parca speriati ca ii pot lovi pe unul dintre ei in orice secunda si as fi facut-o. As fi lovit orice pentru a scapa de furia care se instalase acum in mine.
Am intrat in clasa mea spumegand de furie si la asta se adauga si faptul ca trebuia sa apelez la harta pentru a-mi gasi propria sala de curs. Incercam sa ma feresc de orice privire insistenta si curioasa, asa ca am multumit cerului cand am intrat in clasa si nu am gasit nici o figura cunoscuta.
M-am asezat in scaun si am izbit cartea de banca, incercand sa uit de Harry si gandul mi-a fugit iar la Amber. Cum se putea intampla asa ceva? Erau deja prea multe conicidente, prea multe lucruri care nu isi gaseau legatura. Numele era o asemanare normala, sunt multe persoane care au nume la fel. Dar noi deja deveneam ciudate. Cum era posibil asa ceva cand tot ce ne lega o facea imposibil? Asta m-a facut din nou sa ma gandesc la acest loc. Il simteam de multa vreme pe tata ca ascunde ceva. De obicei eram buna sa ghicesc asemenea lucruri, dar acum pur si simplu ma lua durerea de cap pentru ca nu intelegeam nimic. Sper in continuare ca toate astea sa fie din nou, doar simple conicidente.
Incercam sa fiu atenta la profesor, care se straduia sa ne explice ce contine cartea [1]“Mein Kampf”, dar ii era destul de greu, avand in vedere ca toti elevii erau preocapati sa ma barfeasca pe mine. Am scrasnit furioasa din dinti, simtindu-ma ca si cum as duce eu lupta mea.
_________________________
[1] “Mein Kampf – Lupta Mea. Carte scrisa de Adolf Hitler in inchisoare”
_________________________
L-am injurat in gandul meu pe Harry pentru ca nu imi daduse drogul. Simteam deja cum mi se incetoseaza privirea si o ameteala cumplita mi se aseaza pe cap. Mi-am frecat tamplele, respirand sacadat, incercand sa imi revin, dar nu ma descurcam prea bine.
- Domnule, pot sa merg pana la baie? M-am auzit vorbind rapid, fara sa ma gandesc macar la asta.
Profesorul se oprii, indreptandu-si nedumerit atentia spre mine.
- Sigur! Va simtiti bine, domnisoara Wrise? Intreba privindu-ma putin speriat. Imi simteam fata transpirata deci clar nu aratam prea bine.
- Da! Am spus rapid, ridicandu-ma din banca si incercand sa ies cat mai repede din clasa. Dar nu era o idée prea buna, ameteala m-a dezechilibrat de cateva ori, atragandu-le atentia colegilor mei si asa destul de interesati de persoana mea.
Cu greu am reusit sa ies intreaga din clasa fara sa fac vreun contact cu podeaua. Am inspirat adanc cand am inchis usa in urma mea realizand ca nu am nici cea mai mica idee unde se afla baia deci trebuia sa analizez fiecare usa in parte.
Eram la etajul trei si am incercat sa imi amintesc cam in ce parte se afla la celelate etaje, sperand ca va fii la fel si aici, dar am oftat invinsa cand mi-am dat seama ca nu am nici cea mai mica idée, trebuie sa fiu mai atenta pe unde trec.
Am inceput sa merg usor, proptindu-ma in peretele rece pentru a nu cadea jos. Picioarele imi cedau si deja nu mai recunoasteam imaginile din jurul meu. Blestemat fii Harry cu controlul tau cu tot.
- Mai, mai, ce avem noi aici? O pasarica ranita? Ca prin ceata am auzit o voce sadica si nu stiam daca visez sau era real.
M-am intors spre sunet, simtindu-mi peretii gatulului arzand si tot corpul plin de transpiratie. Treceam de la o stare la alta, pierzand usor contactul cu realitatea.
Dar mi-am revenit brusc pentru cateva secunde cand am vazut o figura cunoscuta apropiindu-se de mine. Am incercat sa ma frec la ochi pentru a ma asigura ca nu visez, de fapt, rugandu-ma sa fie asa. Dar era real, era Joshua si nu am putut sa nu incep sa tremur cand i-am intalnit zambetul sadic atunci cand s-a apropiat de mine. Fata lui mai avea si acum urmele vanatailor provocate de Harry, umplandu-l probabil de o furie enorma asupra mea. Mi s-a oprit respiratia cand am realizat ca eram singura cu el si acum mai mult ca niciodata nu eram capabila sa ma apar, de-abia ma tineam pe picioare.
Nici nu puteam sa il vad bine, si ma bucura asta.
- Ce s-a intamplat, papusica? Nu ti-ai luat energizantele azi-dimineata? Rosti cu un amuzament macabru, prinzandu-mi incheieturile si lipindu-ma de perete, trupul sau aproape s-a strivit de al meu. Mai era cineva care obisnuia sa ma izbeasca de pereti dar nu ma scarbea cum se intampla acum.
- Da-mi drumul! Am soptit cu gatul uscat, nerecunoscandu-mi vocea.
- Hmm, si daca-ti spun ca eu iti pot da ce ai nevoie? Sopti usor, coborandu-si fata pe gatul meu si mirosindu-mi pielea. Nu imi venea sa cred ca mintea mea bolnava era aproape sa accepte. Cat de disperata puteam sa fiu? Privind situatia de fata, cand practic nu imi mai simt corpul, pot spune: foarte disperata.
- Du-te dracu’! Am marait, facand fata ametelii si tentatiei, fiind mandra de mine pentru asta.
- Ma duc! Se intoarse brusc, privindu-ma serios si nervos in ochi. Dar te iau cu mine.
Nu am apucat sa protestez caci m-am simtit trasa de incheieturi si tarata pe hol. Am incercat sa tip dar nu mai aveam glas, nu mai vedeam deloc si totul in jurul meu se transformase intr-o ceata deasa. Am simtit bratele lui Joshua in jurul meu, ridicandu-mi corpul mort si aruncandu-ma peste umarul lui ca pe un sac de cartofi. Am inceput sa plang de spaima, nu puteam face nimic sa ma apar. Reflexele imi erau inghetate, desi puteam sa imi simt mainile agitandu-se in aer, neavand o directie fixa unde sa loveasca.
Nu imi venea sa cred ca se gandea sa ma rapeasca de la scoala intr-un asemena hal. Tot ce puteam spera acum era ca cineva sa ne vada si sa ma salveze, si acel cineva, era Harry.
- Hei, da-i drumul! Am tresarit deodata auzind vocea necunoscuta care a patruns pe hol, facandu-l pe Joshua sa se opreasca.
Ma rugam sa fie Harry, dar vocea nu parea sa fie a lui… sau poate ca era din cauza ameteli mele.
- Tu ce dracu’ vrei? A vorbit Joshua, ii simteam nervii vibrand pe sira spinarii. Clar nu era Harry, altfel capul satenului care ma tinea suspendata in aer ar fi facut deja contact cu peretii.
- Sa ii dai drumul! Vorbi din nou baiatul necunoscut, vocea lui era serioasa si chiar nervoasa, dar nu atat de dura si groasa ca a lui Harry, plus ca vorbea mai repede. Harry avea un stil total diferit de a vorbi: rar, incet, ragusit si gros, un stil pe care l-as recunoste oriunde, oricat de adanca ar fi transa in care as fi aruncata.
- Se simte rau, o duc la cabinet! Minti Joshua incercand sa scape.
Voiam sa urlu pentru ca nu puteam face nimic. Tot ce eram in stare, era sa plang. Lacrimile ieseau fara voia si controlul meu si sper ca erau de ajuns pentru strain sa ma salveze. Eram atat de slabita incat nu imi puteam ridica nici capul. Zaceam atarnata pe spatele lui Johsua ca un animal mort.
- Si asa tratezi tu o persoana care se simte rau? Insista baiatul, neparand ca il crede pe Joshua.
- Stii ceva? Care dracu’ e problema ta, ochi de broasca? Marai Joshua, intorcandu-se probabil mai mult spre el.
- Broasca are ochii rotunzi, ai mei nu sunt asa. Clarifica necunoscutul, nelasandu-se impresionat de nervii lui Joshua.
- Oh, da? Lasa ca ti-i fac eu. Si deodata m-am simtit azvarlita de pe umarul lui si pusa pe picioare, dar se pare ca idiotul nu constientizase ca nu pot sta dreapta, asa ca m-am dezechilibrat, cazand jos si simtind o lovitura puternica la cap, care aproape m-a trezit la realitate, alungand toata transa si durerile ireale provocate de nevoia de dorguri, fiind inlocuite cu o durere adevarata care imi zdruncinase capul. Doua maini m-au cuprins rapid dar au disparut imediat, urmand apoi un sir de zgomote care pareau provocate de lovituri puternice. Am scrasnit din dinti, fortandu-mi toate puterile pentru a ma trezi. Durerea de la cap era inca urata, dar am reusit sa imi controlez ochii si sa vad ce se intampla in jurul meu.
Mi-am concentrat atentia spre strainul se lupta cu Joshua; nu l-am recunoscut, dar trasaturile sale mi se pareau ciudate, ochii lungi avand o forma diferita fata de a oricaruia dintre noi. Discutia de azi-dimineata mi-a revenit in minte. Acesta era probabil japonezul de care vorbea Ty. L-am privit mai atent si trasaturile sale frumoase m-au surprins. Mai inalt decat Joshua, nu foarte musculos dar totusi bine facut, indeajuns incat sa il bata pe Joshua. Era incredibil de agil si miscarile sale il depaseau pe saten de tot. Geaca de piele maronie se zvarcolea pe corpul sau, in urma agitatiei provcate de loviturile lui. Niciodata nu mi se parusera atragatori barbatii din rasa galbena, dar acesta ma facea sa imi schimb parerea. Cu toate astea era putin diferit de felul cum ii stiam eu, nuanta pielii sale era bronzata, iar ochii lunguieti nu erau chiar atat de accentuati, oferind-i o alura frumoasa.
Agitatia produsa de ei s-a facut rapid auzita si elevii au iesit pe rand din clase, indreptandu-si rapid privirea spre bataia celor doi, si bineinteles, spre mine, care zaceam inca intinsa pe podea, nefiind capabila sa ma ridic.
Imediat am simtit niste brate in jurul meu si voci cunoscute care ma strigau speriate.
Am intors capul si le-am observat pe V si Kristen langa mine. Ele probabil aveau ore la etajul acesta deci m-au vazut mai repede, dar nu va mai dura mult pana se va strange toata scoala aici. Chiar eram un magnet pentru atentie pe aici, sau mai bine zis; un magnet pentru belele.
- Oh, Doamne, Kath, esti bine? Ma intreba Kristen speriata, am observat privirea lui V care a devenit brusc atintita spre Joshua.
Lupta s-a terminat si am oftat usurata cand l-am vazut pe Joshua la pamant, desi nu imi placea ca salvatorul meu avea sa intre in probleme pentru asta. Sper ca va putea scapa la fel de usor ca si Harry.
Ca un reflex la gandurile mele, am auzit acea voce, pe care stiam deja ca as recunoaste-o oriunde. Vocea lui Harry, strigandu-ma speriat, aproape disperat.
Nu am apucat sa intorc capul, caci l-am simtit langa mine, s-a aplecat in genunchi, luandu-mi fata in palmele sale si facandu-ma sa il privesc direct in ochi. Acei ochi care devenisera deja al doilea meu drog, deci usor ma trezeam complet la realitate. Indiferent ce imi facuse sau ce voie voia sa imi faca, deveneam dependenta de el. Ochii sai erau plini de spaima si confuzie.
- Ce s-a intamplat? M-a intrebat repede, pipaindu-mi obrajii ce erau probabil transpirati. Insa fara sa astepte sa ii raspund, si-a intors privirea spre cei doi, vazandu-l pe Joshua cum incearca sa se ridice de jos. Brusc, i-am simtit palmele incordandu-se in jurul fetei mele, la fel ca tot corpul sau. A scos un marait animalic ridicandu-se brusc de langa mine si mergand spre Joshua. L-a prins de gulerul gecii ajutandu-l sa se ridice rapid pe picioare, doar pentru a-l izbii de perete.
- Tu chiar vrei sa mori, nu? Marai cu voce tare care m-a inspaimantat si pe mine. Il vazusem de multe ori nervos, dar niciodata in halul asta. Lasa-ma pe mine sa te ajut atunci. Spuse din nou, si intr-o secunda pumnul sau puternic i-a lovit fata satenului, facandu-l practic sa zboara spre podea. Harry s-a napustit din nou asupra lui, prinzandu-i gulerul si lovindu-l cu pumnul in fata.
M-am ridicat speriata, ajutata de V si Kristen. Joshua parea deja mort, iar Harry… Harry parca era posedat. Maraia din fundul plamanilor precum o bestie, avea dintii inclestati si tot corpul incordat de furie. Pumnul sau era plin de sange, in timp ce fata lui Joshua devenea deja deformata. Il uram pe nenorocitul ala, dar nu voiam sa il vad mort, insa nu mai avea mult daca Harry nu se oprea.
In jurul nostru agitatia a devenit mai mare. Nimeni nu avea curaj sa il opreasca pe Harry, nici macar profesorii care doar il amenintau, dar nu aveau tupeu sa intervina. Probabil cunosteau temperamentul incontrolabil al lui Harry si nu voiau sa ajunga in locul lui Joshua.
- Harry, opreste-te! Am tipat spre el, speriata, privind disperata in jur si cautandu-l pe Jay cu privirea.
El nu parea sa ma auda. Joshua era deja inconstient si am paralizat la gandul ca poate era mort.
Cel care ma salvase inainte inca era langa ei, asa ca intr-un sfarsit a hotarat sa intervina, prinzandu-i umeri lui Harry si tragandu-l de pe corpul probabil mort.
- Da-mi drumul! Marai Harry nervos, agitandu-se in stransoarea tipul, fiind aproape sa il loveasca si pe el.
- Calmeaza-te, omule, nu vrei sa-l omori asa. Nu in fata ei. Ii vorbi japonezul calm si serios, indreptandu-si rapid privirea spre mine si parca trezindu-l pe Harry la realitarte. Se pare ca stia exact ce sa ii spuna pentru ca l-am vazut pe Harry incepand sa respire greu, privindu-ma speriat.
Imediat a venit la mine luandu-ma in brate si strangandu-ma atat de tare incat ma lasa fara respiratie.
- Esti bine? Ti-a facut ceva? Vorbi rapid si fara suflare, privindu-ma in ochi si analizandu-ma parca daca sunt intreaga.
Am incercat sa par cat mai calma. Desi inca eram speriata de ce tocmai vazusem. Harry chiar era un demon, un demon fata control, capabil oricand sa ucida fara retineri.
In continuare nu parea afectat de ce tocmai ii facuse lui Joshua, el era doar speriat ca ma infricosase pe mine. Deci, daca nu eram de fata, probabil l-ar fi ucis.
Harry si-a pus din nou mainile pe obrajii mei. M-am speriat cand le-am vazut pline de sange, tragandu-ma fara sa vreau inapoi. El m-a privit stupefiat, ramanand cu mainile in aer, cand le-a vazut a incercat sa si le stearga pe tricou.
- Ce se intampla aici? Vocea aproape ca un tipat plin de furie a directioarei a aparut intre noi, facandu-i pe ceilalti sa se retraga cativa pasi inapoi.
Stupefiata, am privit la corpul nemiscat al lui Joshua si am inghitit in sec cand l-am vazut pe tipul strain ridicandu-l de jos si intrand cu el in prima sala din fata lor, care am reusit sa vad apoi ca era baia. Am respirat usurata cand l-am vazut pe Joshua mormaind inconstient, deci, nu era mort.
Restul zilei a fost un haos total. Cu totii am trecut prin biroul directoarei, dar am avut mai mult decat noroc cu tipul cel nou, care l-a curatat pe Joshua de sange si l-a ajutat sa isi revina. Normal ca nu a declarat nimic impotriva noastra pentru ca el era cel mai vinovat, asa ca daca el a tacut, am hotarat sa fac si eu la fel. Bineinteles, erau declaratiile celorlalti si filmarea de pe camera de supraveghere, asa ca ne-am ales cu o pedeapsa de trei saptamani si cu sarcina de a curata terenul de sport.
Cu toate astea, Joshua era devastat si nici tipul celalalt, - pe care se pare ca il chema Ken - nu scapase fara vanatai din incaierare. Asa ca directoarea a fost nevoita sa cheme politia, care i-a arestat imediat pe toti trei.
Eram fericita ca eu scapasem, dar nu imi puteam ascunde regretele pentru Harry. Intra in probleme din cauza mea si imi parea rau pentru felul cum ma purtasem cu el. Nu fusesem de fapt speriata de el, nu eram atat de sensibila. Dar eram mai mult uimita sa-l vad de ce poate fi in stare. Furia mea anterioara pentru el a disparut complet si acum tot ce speram era sa scape cu bine de politie si… sa se intoarca la mine. Noi doi aveam o discutie serioasa de purtat.
Restul zilei am fost intr-o alta transa totala, nu am scapat nici de vizita la cabinetul medical pentru ca toata agitatia se crease pana la urma din cauza starii mele de lesin. Dar spre norocul meu personalul cabinetului nu era atat de bine pregatit sau interesat, pentru ca nu si-au dat seama care era adevarata cauza a decaderii mele. Asa ca dupa o compresa cu gheata si o pastila de cap, am scapat fara probleme, cu recomandarea sa mananc mai mult.
Inca aveam nevoie de droguri, dar spaima prin care trecusem ma ajutase intr-un fel sa ii fac fata.
Mergeam la ore fara sa le acord vreo atentie, incercand sa evit toate intrebarile si interesul care mi se adresau peste tot. Nu imi puteam lua gandul de la Harry si problemele in care risca sa intre din cauza mea. Chiar si tipul cel nou, era prima lui zi si ma cunoscuse intr-un fel nu tocmai prietenos. Nici nu apucasem sa ii multumesc ca ma salvase.
- Kath, esti cu noi? Am vazut o mana agintandu-se prin fata mea si mi-am intors capul speriata, observandu-l pe Zac. Nici nu realizasem ca sunt in cantina, la masa alaturi de prietenii mei, care ma priveau in cel mai ciudat mod posibil.
- Da, scuze! Am spus rapid, scuturandu-mi capul si privind la tava goala din fata mea. Nu imi lusem nimic de mancare, buna idee la cat de rau ma simteam in continuare.
- Deci, vii cu noi? Continua Zac, el privindu-ma cel mai normal dintre toti. Mi-am fixat privirea spre el, ochii lui Kristen ma acuzau ca am luat-o razna.
- Unde? Am intrebat incercand sa ma intorc inapoi in lumea lor. Nu fusesem deloc atenta la ce vorbisera pana acum.
- La cinema. Mai avem doua ore, dar eu nu mai am chef de scoala, plus ca am antrenament la fotbal iar tu la majorete. Sigur nu ai chef de moaca lui Amber acum, nu? Clarifica cu un zambet amuzat la sfarsit.
Oh, nu! Uitasem complet de antrenamente. Si Zac avea dreptate, Amber era ultima persoana pe care doream sa o vad acum.
- Ti-am trimis mesaj aseara sa te intreb dar nu ai raspuns. Am planuit chiului asta cu baietii toata ziua. Continua razand si am deschis gura de uimire cand i-am analizat cuvintele: mesaj, aseara… Harry. Deci asta facea pe telefonul meu, citise mesajul de la Zac in care ma invita in oras si probabil de asta era si asa nervos.
- Nu l-am vazut! Am spus rapid. Dar vin cu voi. Am continuat hotarata, planuind mai mult sa il pedespsesc pe Harry pentru asta.
Desi paream netrevnica, pentru ca la cate patise din cauza mea numai de alta pedeapsa venita de la mine nu avea nevoie. Dar era si alt motiv pentru care plecam cu ei, aveam nevoie de o distragere, de agitatie, pana dependenta nu punea din nou stapanire pe mine.
Ne-am strecurat cu totii afara din liceu, fiind un grup destul de mare format din aproape toti jucatorii de fotbal ai liceului, cateva majorete si Kristen. Chris si Candice spusesera pas.
Ma asteptam sa mergem direct la film, dar nu a fost asa. Ne-am plimbat cu cinci masini prin tot orasul, luand toate fast-food-urile si parcurile la rand, planuind chiar o iesire la club dupa film. Dupa primele 20 de minute mi-am dat seama ca fusese o idee proasta sa accept.
Nu numai ca ma simteam foarte inconfortabil, gandindu-ma ca eu ma distrez iar Harry poate fii in spatele gratiilor. Dar nici Zac nu ma ajuta deloc, apropiindu-se din ce in ce mai mult de mine si tinandu-mi mana intr-a lui intr-un mod care devenea jenant.
-Asa, Ortega! Chiui unul dintre prietenii lui Zac cand am intrat in sala de cinema. Ochii sai erau atintiti spre mainile noastre, ridicandu-se apoi spre noi intr-un zambet obraznic.
-Taci din gura, Max. Il certa Zac pe blondul tupeist. Insa nu parea cu adevarat afectat de vorbele lui, dimpotriva.
Mi-am strans buzele si mi-am tinut iesirile in frau.
-Ce? Va sta chiar bine. Kath, ar trebui sa renunti la idiotul ala cret. Iti sta mult mai bine langa Zac. Continua acesta entuziasmat.
Am marait nervoasa cand l-am vazut si pe Zac zambind si mi-am tras mana dintr-a lui, prefacandu-ma ca am nevoie de ea pentru a manca floricele.
Nu am fost atenta deloc la film. Era o comedie cliseica, dar gandul meu statea in continuare la Harry. Era deja destul de tarziu si ma intreb daca scapase. Nu ma sunase si incercam sa rezist tentatiei de a o face eu, simtindu-ma din ce in ce mai vinovata pentru ca venisem aici. Imi planuiam sa plec direct acasa dupa film si chiar sa joc o durere de cap daca nu scapam de gasca in care intrasem iar apoi sa il sun pe Harry daca nu o facea el pana atunci.
Cumva, Zac a reusit sa ma prinda din nou de mana cand am iesit din sala. Zambetul sau era nevinovat de parca ma intreba “Ce fac asa rau?” Satisfactia de pe chipul lui Max cand ne privea aproape ma speria. Era ciudat rau acest baiat si asta nu ma ducea cu gandul decat la faptul ca il uraste pe Harry si daca l-as accepta pe Zac acum, i-as distruge reputatia. Nu uram nimic mai mult decat sa ma simt folosita si chiar daca Zac nu parea sa aiba aceleasi intentii rele, mana lui impletita cu a mea nu-mi oferea o senzatie prea placuta.
Am iesit cu toti din sala de cinema, intr-o galagie deranjanta pentru restul persoanelor din jurul nostru. Max zambea incontinuu, privindu-ne cum ne tinem de mana. Expresia lui parca prevestea castigul unui razboi, un castig murdar, care pe mine ma enerva din ce in ce mai tare dar nu puteam scapa si nu voiam sa fac o scena in fata lor. De fiecare data cand imi trageam mana dintr-a lui, gasea o modalitate sa o ia inapoi.
Am fost surprinsa sa vad intunericul noptii cand ne indreptam spre usa de la iesire. Mi-am adus aminte de pedeapsa mea, imi cream probleme cu mana mea. Asta era un dar din nastere.
Partenerul meu indraznet mi-a deschis usa, iesind apoi in urma mea alaturi de toata gasca. Max a scos un urlet de lup cand s-a vazut in aer liber, animal fara creier.
Imi planuiam deja discursul de evadare cand dintr-o data galagia a disparut si in jurul nostru s-a facut o liniste mormantala, inca il priveam pe Max, asa ca expresia lui am vazut-o prima data, privind inspaimantat in fata sa, ceilalti priveau in aceeasi directie, cu aceeasi masca de frica.
Instinctiv, mi-am intos capul spre lucrul care le atrasese atat de tare atentia si am paralizat pe loc cand am intalnit o privire demonica, pe un chip pe care il cunosteam deja foarte bine, dar acum era de nerecunoscut arzandu-ma la propriu, sub o masca de furie care imi ingheta sangele in vene.
Era aici. Am suspinat usor in soc. Arata infricosator, dar nu mi-am putut stapanii sentimentul de fericire cand l-am vazut. Dorindu-mi deodata sa fug spre el si sa il imbratisez.
Dar ceva m-a oprit: privirea lui plina de furie care ma speria acum, era la cativa metrii de noi, rezemat de masina sa neagra care arata chiar mai demonica in intunericul noptii, la fel si el, cu tot corpul tremurand sub furia care il poseda privindu-ne mainile impreunate. Pumniiii s-au strans si am observat linia bratului sau incordat, muschii deveneau proeminenti si gata sa faca ravagii.
Era prea departe sa ii pot vedea clar ochii de smarald , dar sunt sigura ca nu mai aveau aceeasi nuanta. Pareau mai negrii decat un abis si atat de furiosi incat mi s-a ridicat parul pe maini.
S-a miscat fulgerator, pasii sai mari aducandu-l imediat langa noi, cu pumnii si dinti inclestati: nimic bun nu avea sa intample mai departe si deja se intamplasera destul azi.
-Harry! Am suspinat, rupand legatura cu mana lui Zac si pasind in fata lui. L-am privit in ochii si nu imi venea sa cred ca de tare imi dorem sa il strang in brate. Chiar si cu toata furia care mi-o arunca prin privire.
Arata ravasit. Tricoul ii era mototolit si in ciuda luminii difuze de afara si a tricoului sau negru am reusit sa vad petele de sange pe care si le stersese azi dimineata de pe maini. Inca purta sangele lui Joshua si probabil scapase ca prin minune de la politie, dar cu toate astea era aici, venise dupa mine si expresia lui spunea ca nu ii pasa daca se va intoarce inapoi dupa ce urma sa faca acum. Nu puteam sa permit asta din nou.
Il privea cu furie pe Zac, parea s ail arda mintal. Prietenii lui s-au strans in jurul sau si am observat expresia macabra a lui Max, isi dorea ca Harry sa atace.
Era depasit numeric, constientizand asta m-am speriat si mai tare. El era singur, desi nu parea sa ii fie frica, nu avea cum sa le faca fata de unul singur.
-Harry, sa plecam de aici! Am soptit incet, punandu-mi tematoare palmele pe pieptul sau si rugandu-l din priviri.
Si-a intors ochii spre mine, privindu-ma fara expresie, vizibil suparat pe mine.
-Te rog, ai trecut prin destul azi. Am continuat rugandu-ma sa ma asculte. I-am simtit respiratia accelerandu-se. Mi-am urcat usor palmele pe gatul sau, managaidu-l usor cu varful degetelor, stiu ca asta il calmeaza.
-Te rog! Am murmurat inca odata pe buze, fiind capabila sa plang daca era nevoie.
A inchis ochii, strangandu-i puternic, apoi m-a prins de mana, luand-o de pe gatul sau, si tragandu-ma rapid dupa el spre masina sa. Ii simteam pasii tensionati, fiind gata sa se intoarca inapoi.
-Fugi asa usor, Styles? Vocea batjocoritoare a lui Max l-a facut sa se opreasca. Ma scotea din minti nesimtitul ala blond.
-Vrei sa ajungi ca Joshua, Max? As vrea sa vad daca mai esti atat de tare in gura de unul singur, fara haita ta in spate. I-am replicat acid lovindu-l in mandrie si dezarmandu-l. In acelasi timp facandu-l pe Harry sa para puternic si mandru, deajuns incat sa ii mai diminueze din nervozitate cateva secunde iar eu sa il trag din nou spre masina.
Nu am fost niciodata mai fericita sa intru in acea masina alaturi de el. Imediat a pornit motorul, plecand atat de rapid de pe loc incat m-a lipit de spatarul scaunului. Mi-am pus repede centura, conducea mai repede ca niciodata si se vedea pe fata lui ca fumega de furie. Era clar, foarte suparat pe mine.
S-a intors rapid spre mine. Era dea dreptul infricosator doar in luminile verzi de pe bordul masinii, si prin infricosator vreau sa spun demonic de frumos. Citisem gelozia in ochii lui, cand ne privea mana mea si a lui Zac. Nu il credeam pe el capabil de asa ceva sau poate ca era felul lui total diferit de a privi genul asta de lucruri, dar clar era gelos, pot paria asta pe orice. Plus ca astazi auvusese o zi ingrozitoare din cauza mea si clar voia sa se razbune.
Mana i-a fulgerat pe schimbator, viteza masinii crescand din ce in ce mai tare, zburand pe autostrada si plonjand printre celelalte masini ca intr-un joc. Aveam incredere in el privind condusul, dar tot am inghitit in sec de teama, simtind viteza lipindu-ma de scaun.
-Deci vrei sa te distrezi, huh? Iti arat eu distractie. Vorbi cu o seriozitate periculoasa, apasand din nou acceleratia si dandu-mi de inteles ca problemele mele pe ziua de azi de-abia acum incepeau.