Inainte de a incepe sa cititi, vreau sa va explic ce este cu acest capitol, in caz ca nu sunteti in grupul de facebook.
DL a implinit ieri 9 ani de la prima postare pe Wattpad.
Am vrut sa postez ceva nou, doar ca nu am ajuns inca la continuarea de pe wattpad, iar in sondaj s-a votat ca postarea cadou sa fie o scena complet noua din versiunea ce va fi publicata anul viitor.
Si aici este. :D
Ca idee orientativa, aceasta scena se intampla a doua zi dupa ce ei se cunosc, dupa scena in care Harris o prinde din cazatura de pe piramida si o duce acasa sa o drogheze, apoi ea merge la magazin sa isi cumpere prajituri. Nu am vrut sa pun un capitol care sa va dea prea tare peste cap si sa nu intelegeti ce se intampla.
La mult ani, DL! La multi ani, dangerlovers!
Va multumesc enorm pentru cei mai minunati ani, iar in 2023, la aniversarea de 10 ani, DL va ajunge la sfarsitul pe care toti il asteptam de atat de mult timp, inclusiv eu, pentru ca nu m-am simtit pregatita pana acum sa scriu finalul.
Va las cu acest capitol cadou si sunt curioasa de parerea voastra in legatura cu Harris si Kath din noile carti.
Love, GS
A DOUA ÎNCERCARE EȘUATĂ
El a urcat imediat, dar nu a accelerat, părea să analizeze parcarea.
— Cum arăta tipul care te-a urmărit?
Mi-am tras gluga de pe cap şi am mârâit la el.
— Încetează cu asta, Harris! Ştiu că tu ai fost! Ştiam că îţi place să mă enervezi, dar nu credeam...
S-a întins imediat spre mine şi mi-a cuprins obrazul în palma sa. Gestul m-a luat prin surprindere.
— Ştiu că am făcut câteva chestii aiurea, dar îţi jur că nu am fost eu acum.
— Atunci cum ai ştiut că sunt aici? Nu ţi-am spus la telefon.
— Ty ţi-a localizat apelul. Ai văzut toate computerele pe care le are în garaj, este foarte bun la chestii din astea. Şi îmi pare rău că ţi-am luat numărul fără să îţi cer aprobarea, dar eram destul de sigur că nu mi-l vei da de bună voie.
Voiam să protestez în continuare, dar ceva din privirea lui mă făcea să îmi ţin buzele strânse. Mi-a mângâiat cu blândețe obrazul.
— Îţi jur că nu am fost eu, dar vreau să ştiu cine a fost. Eşti sigură că erai urmărită?
M-am tras din atingerea lui înainte să îmi fure complet minţile.
— Nu pot să am încredere în ce spui, Harris. Te cunosc de două zile.
— Nu mi-ai răspuns la întrebare. Eşti sigură că ai fost urmărită?
Mi-am trecut degetele prin părul ce se udase chiar şi pe sub glugă şi am oftat adânc, închizând ochii.
— Nici mie nu îmi face plăcere că te cunosc atât de bine de la spate. Mi-am îngustat ochii la el, mă aşteptam să rânjească, dar s-a încruntat, tot mai serios, apoi şi-a îndreptat atenţia spre oamenii care ieşeau din magazin.
Am pufnit obosită.
— Oh, haide, Harris, încetează odată cu asta. Purtai o geacă de piele ca să nu îţi văd tatuajele, dar ţi-am văzut părul înainte să urci în maşină.
Acum avea doar tricou, dar restul vestimentației era la fel.
S-a întors imediat spre mine.
— Părul meu?
— Da. Nu sunt prea mulţi tipi cu părul tău prin zonă, nu?
— Ce fel de maşină avea?
Începea să mă obosească jocul ăsta din ce în ce mai tare, am văzut un taxi oprind în faţa clădirii şi am vrut să cobor.
Harris m-a prins imediat de mână.
— Dă-mi drumul, Harris. Am mârâit.
— Te duc acasă. Nu pleci nicăieri după ce mi-ai spus că cineva te urmăreşte.
Am încercat să îmi trag mâna, dar nu voia să îmi dea drumul.
— Nu iei tu deciziile pentru mine, dă-mi drumul imediat! am ţipat la el, dar a accelerat şi a întors în parcare cât încă mă ţinea cu o mână de încheietură. Am icnit surprinsă și aproape că m-am lipit de el, pentru că nu purtam centură.
— Harris! am ţipat, m-a eliberat abia după ce a fost sigur că nu mai pot coborî din maşină.
— Eşti complet nebun! Vreau să mă laşi dracului în pace! am continuat să ţip la el, dar era încruntat şi atent la drum.
— Harris, oprește imediat mașina și lasă-mă să cobor.
— Plouă cu găleata, doar te duc acasă.
— Așa cum m-ai dus și mai devreme? am continuat eu să țip, nu îmi era cu adevărat frică de el, dar mă scotea din sărite când lua decizii în locul meu.
Nu mi-a răspuns, s-a concentrat la drum. Voiam să îl pocnesc în cap.
— Ai fi preferat să te duc la spital? a întrebat prea calm pentru starea mea.
— Da. Oriunde era mai bine decât în patul tău.
Un zâmbet i s-a întins pe buze și eu mi-am tras șuturi mintale. Iar ajunsesem la discuția asta.
— Dacă tot ai readus vorba de asta, ești prima fată care a ajuns în patul meu și pe care nu am atins-o.
Mi-am încrucișat brațele la sân și m-am încruntat la el.
— Ar trebui să mă simt flatată sau jignită de lucrul ăsta?
L-a bufnit râsul. Eram nervoasă pe el, nu aveam chef să mă apuce fascinația auzindu-i râsul.
— Nu știu, tu cum te simți? m-a privit ștrengărește, cu coada ochiului am observat cât de repede conducea pe străzile aglomerate.
— Mă simt călcată pe coadă.
Rânjetul a rămas pe buzele lui.
— Dacă ți-as fi făcut ce îmi trecea prin cap când te-am întins pe saltea, Katherine, coada ta se simțea oricum acum, dar nu călcată.
— Fiind inconștientă, îmi dau seama câte îi treceau prin cap unui pervers ca tine.
— Ți-ai format o impresie foarte interesantă despre mine, dar să știi că îmi place ca partenera mea să fie complet conștientă și activă. Nu am fantezii cu tipe leșinate.
— Nu mi-ai dat ocazia să îmi formez o impresie mai bună despre tine, l-am atacat, bătăioasă.
— Atunci trebuie să schimb asta. Mi-a răspuns cu un zâmbet suspect.
Am preferat să tac și să nu îi mai răspund la provocări, pentru că încă eram nervoasă și nu aveam chef de discuții perverse cu el.
— Tipul din magazin crezi că ar fi putut să fie Joshua?
Își schimbase tonul și nu mai zâmbea ca un nesimțit.
M-am strâmbat.
— Nu, nu a fost el.
S-a uitat la mine, privirea mea l-a făcut iar să se încrunte.
— Katherine, de ce aş fi făcut asta? Ce interes crezi că aş avea să te urmăresc ca un obsedat prin magazine?
— Nu ştiu, Harris. Cum am spus, abia te cunosc de două zile.
Şi-a strâns buzele, parcă frustrat că îl credeam un nebun capabil de aşa ceva.
— OK, să zicem ca tine. Mai exact, ce... am făcut în magazin?
Mi-am încrucișat brațele la piept şi m-am întors spre fereastră.
— Nu mai joc jocul ăsta stupid cu tine.
— Doar spune-mi ce maşină era, te rog.
Glasul lui împăciuitor mă enerva şi mai tare, pentru că începeam să cred că spunea adevărul, iar asta mă făcea ori paranoică, ori în pericol.
— Un Range Rover. Gri. Nu am reuşit să văd numărul.
Și-a scos imediat telefonul și a apelat pe cineva.
— Ty, poti să intri repede în sistemul de securitate al magazinul și să verifici camerele de supraveghere?
Am făcut ochii mari, el nu s-a uitat la mine.
— Mhm, uită-te după un Range Rover gri care a plecat cu puțin înainte să o sun pe Katherine, a trecut repede pe lângă ea și a speriat-o, trebuie să fie ușor de observat... Și prin magazin, după un tip în geacă de piele și cu constituția mea, care a urcat în mașina aia... Îți explic mai târziu, află-mi numărul mașinii ăleia.
A închis și a cotit rapid într-o curbă.
— Harris, ce Dumnezeu a fost asta?
Nu a apucat să îmi mai răspundă, pentru că a oprit în faţa casei mele. Nici nu realizasem când ajunsesem aici atât de repede. Ploaia cădea în ropote pe parbriz şi părea o tortură să ies acum din maşină, dar voiam să plec cât mai repede de lângă el.
— Chiar dacă ţi-aş fi făcut o asemenea glumă proastă, nu aveam nici un motiv să neg acum. A fost o joacă ieri, o prostie din partea mea să te sperii aşa, dar nu aş mai repeta, mai ales în halul ăsta. Nu am niciun motiv să te sperii şi să te îndepărtez de mine, crede-mă.
M-am pierdut iar în privirea lui întunecată şi a început să îmi bată inima într-un ritm anormal.
— De ce? abia am şoptit. El a zâmbit uşor şi s-a întins iar să îmi cuprindă obrazul.
— Nu ştiu încă, dar ai ceva ce îmi place tot mai tare. Sunt curios să te cunosc cât mai bine, nu să te îndepărtez cu tâmpenii din astea, îți promit că o să aflu cine a fost idiotul ăla.
Cumva, nu mă îndoiam de asta, dar mă întrebam dacă nu cumva exagerasem și acum urma să bag un om nevinovat în probleme.
Mi-am trecut limba peste buze, studiindu-l cu atenţie. Nu m-a surprins când privirea lui a coborât pe gura mea.
Poate avea dreptate, poate eram doar paranoică şi înnebunită de oraşul ăsta şi... de el. Nu fusesem cu adevărat urmărită, tipul făcea cumva de apărea mereu în faţa mea, dar nu mă abordase în niciun fel. Iar faza din parcare, poate era grăbit şi nu mai avusese timp sau chef să dea cu spatele. Urma să o iau razna dacă îl vedeam pe Harris în orice tip îmbrăcat în negru.
Am oftat şi am clătinat din cap.
— Bine, poate că mi s-a părut. Nu ne-am cunoscut într-un mod prea plăcut, aşa că e posibil să fiu paranoică în privinţa ta.
A oftat şi el, aprobând din cap, dar cumva a ajuns şi mai aproape de mine. Am tras cu ochiul pe aleea din faţa casei, nu se vedea maşina tatei, dar chiar de ar fi fost acasă, nu ne-ar fi văzut prin geamurile astea şi prin ploaia torenţială. Era furtună şi în corpul meu, fulgerele îmi electrizau hormonii şi nu îmi venea să cred că am ajuns atât de repede cu el în stadiul ăsta, după cât mă înfuriase mai devreme.
S-a apropiat atât de mult, încât mi-a vorbit aproape direct pe buze:
— Miroase a ciocolată aici.
M-a făcut imediat să chicotesc, iar pe el să zâmbească într-un mod ameţitor.
— Am fost la vânătoare de bunătăţi. Am spus, indicând spre pungile de la picioarele mele, asta l-a făcut să zâmbească şi mai tare.
— Şi eşti dispusă să împarți cu cineva care nu a mai mâncat dulciuri din copilărie?
M-am abţinut să nu râd şi să nu cad din nou în mrejele cuvintelor lui, dar era destul de greu atunci când se uita aşa la mine.
— Niciodată nu îmi împart dulciurile.
M-a bufnit râsul de-a binelea atunci când a făcut un botic de căţel supărat, arăta de-a dreptul caraghios pe faţa lui.
Când s-a apropiat din nou de mine, chiar am crezut că o să mă sărute, dar doar mi-a tras o şuviţă umedă ce mi se lipise de frunte.
— Asta a fost o zi foarte agitată. Te las cu prăjiturile tale şi o să ne vedem mâine.
— Nu mă aşteptam să renunţi tu atât de repede, am chicotit eu. El nu a râs, dar se uita cumva prea fascinat la mine.
— Dacă mai rămân, e posibil să nu mă mai pot abţine.
— Să nu îmi mănânci prăjiturile?
— Să nu te sărut.
Inima mea a făcut ditamai implozia în piept. Puteam să jur că am auzit-o bubuind printre coaste, parcă mă dureau muşchii din cauza impactului pe care îl avuseseră cuvintele astea asupra mea. Am uitat să mai respir şi tot ce puteam să fac era să mă uit în ochii lui hipnotizanţi.
Era prea mult şi prea repede, simţeam asta, dar, în acelaşi timp, ştiam că nu aş fi putut să îl opresc dacă ar fi făcut-o. Atmosfera din maşină, ploaia torenţială, mirosul de ciocolată, privirea lui, toate făceau prăpăd în mintea mea şi parcă tot ce voiam erau buzele lui. Să aflu dacă erau atât de înnebunitoare precum păreau.
— Harris... am şoptit, neştiind ce să spun altceva, nereuşind să mă trag de lângă el.
— Katherine, a şoptit şi el, dar mult mai suav şi erotic decât mine. Nu îi mai auzisem niciodată vocea aşa, era mai mult decât puteam să rezist.
Cu ultimul strop de luciditate rămas, am reuşit să mă îndepărtez uşor şi să trag o gură mare de aer. Harris a rămas în acelaşi loc, privindu-mă în continuare cu o expresie pe care ştiam să o citesc foarte bine. Era o excitare feroce în privirea lui, iar eu trebuia să îmi amintesc încontinuu că nu ştiam cu adevărat nimic despre el, deşi era suficient să îl privesc şi instantaneu nu îmi mai păsa.
Mi-am adunat hormonii leşinaţi şi am încercat să ies cât mai onorabil din situaţia asta, să schimb subiectul.
— Ți-e foame? m-am auzit întrebând.
El a ridicat dintr-o sprânceană. Habar nu aveam ce urma să se întâmple, dar mă simţeam cumva datoare în faţa lui. Dacă nu pentru faptul că venise după mine acum, pentru faptul că mă salvase la şcoală şi nimeni nu aflase că eram dependentă de droguri. Treaba asta între noi începuse cu stângul și trebuia să remediez situația și, dacă nu era nimic de remediat, să iau măsuri și să păstrez distanța de el. Deși îmi era literalmente teamă de puterea mea să fac așa ceva.
— Defineşte foamea la care te referi, a spus uitându-se la buzele mele. Mi-am dat ochii peste cap.
— Foamea pentru carne de pui şi legume.
Şi-a strâns buzele, dezamăgit. Ştiam că se gândise la altceva, dar am decis să îl ignor.
— Le-am băgat la cuptor înainte să plec. Eşti binevenit dacă vrei.
El şi-a mijit ochii la mine, cu braţul rezemat de volan.
Nu era ca şi cum invitam diavolul la cină. Fix asta era!
S-a uitat pe aleea din faţa casei şi, cum nu era nicio maşină, şi-a dat seama că eram singură. Dacă apărea tata între timp şi îl găsea în casă, habar nu aveam ce urma să se întâmple, dar era o problemă pentru mai târziu.
S-a mai gândit puţin, muşcându-şi buza şi uitându-se la mine.
— Şi să înţeleg că doar mă hrăneşti şi nimic altceva.
— Absolut nimic altceva.
Chicotind, a oprit motorul.
— Vorbesc serios, Harris, dacă vrei să avem vreo şansă să fim prieteni, gata cu... atingerile şi comentariile perverse. Treaba asta a început al naibii de ciudat, să nu mai spun că tu ai deja o iubită şi aluziile pe care mi le faci sunt cât se poate de nepotrivite.
— De ce spui că a început ciudat?
M-am uitat zăpăcită la el. Asta auzise el din tot ce spusesem eu?
— Pentru numele lui Dumnezeu! Nu știi nimic despre mine, dar deja m-ai urcat pe perete și nici nu vreau să menționez pe unde ți-au umblat mâinile.
S-a uitat la mine, abținându-se cu greu să nu rânjească, efectiv îi tremurau buzele în strădania de a fi potolit pentru o secundă.
— Știu deja destule despre tine, dar ai dreptate cu ce ai zis.
Mi-am mușcat buza, abținându-mă să îl întreb ce știa, mai exact, dar nu era cu adevărat important acum.
S-a uitat din nou la mine, timp îndelungat, aş fi vrut atât de mult să ştiu la ce se gândea. În cele din urmă a aprobat iar din cap.
— Îţi promit că nu mă ating de tine şi nu o să mai fac nicio aluzie sexuală.
Oarecum mulţumită de răspuns, am zâmbit şi am coborât din maşină. Harris a venit imediat după mine. Eram deja udă, dar în mașină fusese cald. Imediat ce am ieșit in toiul furtunii, m-am zbârlit de frig. Am fost nevoiţi să fugim pe alee cât am putut de repede, aproape împingându-ne unul în altul care să o ia înainte, Harris mai avea puțin și mă lua pe sus ca să ajungem mai repede la adăpost.
— Fir-ar să fie, sper că nu s-au udat prăjiturile. M-am agitat şi aproape că mi le băgasem în sân, Harris râdea de mine, bineînţeles. Am ajuns pe verandă şi am respirat uşurată, el şi-a încuiat maşina şi farurile au luminat în verde doar pentru o secundă. Nici măcar apa nu se vedea pe ea, vantablack era cel mai magic lucru care exista în prezent pe lumea asta. Am observat-o imediat pe vecina Sistem-De-Securitate cum ieșea la fereastră şi verifica ce se întâmpla. Mai înainte apărusem pe o motocicletă, acum cu o maşină pe care, probabil, o considera lucrul diavolului.
Chicotind de una singură, m-am întors să descui uşa şi am intrat în casă, Harris m-a urmat.
— Ce e amuzant?
— Mi-o imaginez pe vecina mea de vreo optzeci de ani, care are probabil cataractă, cum o să îşi imagineze că maşina ta e un semn că a venit moartea să o ia.
Harris a izbucnit în râs, apoi a adulmecat aerul ca un lup.
— Drace, miroase bine!
Nu puteam să îl contrazic, aroma de carne şi legume la cuptor umpluse toată casa, mirosea a toamnă şi a condimente, a zile liniştite în familie.
Nu mai aveam totul de pe lista asta, dar tocmai invitasem un demon la cină, aproape la propriu. Încă nu eram sigură că fusese o mişcare bună sau o decizie foarte proastă. Mă gândeam doar ce naibii aveam să spun dacă apărea tata şi îl găsea pe Harris înfulecând carne cu legume la noi în bucătărie.
Tricoul negru era ud pe el şi se lipea pe fiecare afurisit de muşchi, totul era în relief şi pe mine nu mă mai interesa aşa mult gustul mâncării. Braţele pline de tatuaje, înălţimea, era numai bun să îl găsească un tată la tine acasă.
— Katherine.
Am tresărit şi mi-am ridicat privirea spre chipul lui.
— Ţi-am promis că nu mai fac niciun comentariu, dar tu nu mă ajuţi deloc uitându-te aşa la mine.
Dumnezeule, cum mă uitasem la el?
Am clătinat imediat din cap.
— Scuze, mă... mă gândeam doar ce înălţime ai. M-am bâlbâit ca aiurita, s-a prefăcut că mă crede.
— Am 1,92. Mi-a răspuns cu un mic zâmbet amuzat, ştiam că se străduia foarte mult să nu facă vreun comentariu pervers şi chiar apreciam asta, îmi era de ajuns că mă prinsese analizându-i corpul. Nu mințisem, totuși, era al naibii de înalt și intimidant, pentru că se adăuga și construcția musculară la ansamblu. Cu toate astea, nu era vreun munte de om, nu era masiv în stilul de brută musculoasă. Era... afurisit de perfect.
— Mhm, mă gândeam eu, a fost tot ce am spus, apoi m-am întors spre bucătărie. Mi-am strâns ochii şi m-am înjurat în gând că eram aşa tembelă în preajma lui. El m-a urmat, nu îl vedeam, dar parcă îl simțeam amuzat în spatele meu.
— Mergi să te schimbi înainte, eşti udă toată.
M-am uitat la el imediat, a ridicat mâinile, cu ochii mari şi comici.
— Îţi jur pe culoarea maşinii mele că nu m-am referit la ce crezi tu, chiar eşti udă, pentru că te-a udat ploaia.
Mi-am strâns buzele, încercând să îmi abţin râsul.
— Se pare că nu e aşa uşor să scoţi perversitatea dintr-un demon.
— Al dracului de greu, vine instinctual.
Am început să râd şi mi-am scos hanoracul. Nu era o mişcare prea potrivită în preajma lui, dar nu voiam să îl las singur aici. Nu că mi-ar fi furat lingurile de argint de la bunica, dar dacă apărea tata şi îl găsea în bucătăria noastră, Dumnezeu ştia ce se întâmpla.
Mi-am trecut degetele prin părul umed şi l-am tras pe spate. Aveam maiou şi sutien pe dedesubt, eram într-o zonă sigură, cel puţin aşa credeam. Ochii lui Harris prinseseră iar acea strălucire periculoasă.
— Nu te ating, nu spun nimic. Mintea nu pot să mi-o controlez aşa uşor. A spus dintr-o dată cu o voce răguşită, eu am preferat să nu răspund, pentru că nici mintea mea nu era mai uşor de controlat.
— Aşează-te la masă.
— Nu mergi să te schimbi?
— Nu, sunt OK, sunt obişnuită să fiu... să stau în ploaie.
A rânjit ştrengăreşte că fusesem şi eu prinsă în jocul de cuvinte. Şi-a tras scaunul şi s-a aşezat. Arăta aşa impunător în umila mea bucătărie, spaţiul părea prea mic pentru el, prea simplu, de parcă regele întunecat venise în vizită la o ţărancă amărâtă. M-au amuzat analogiile din capul meu şi am luat un şerveţel să îmi şterg apa de pe braţe şi de pe gât. Eram amândoi uzi, maioul meu negru se mula pe corp la fel ca şi tricoul lui, dacă reuşeam să rezistăm momentului acesta fără să ne certăm – sau să facem chestii și mai rele –, poate aveam o şansă să ne înţelegem.
Și-a trecut și el degetele prin părul ud și l-a tras pe spate.
Nu, nici nu o să mă gândesc cât de sexy a devenit după gestul ăsta atât de simplu.
M-am întors spre dulap să scot farfurii şi tacâmuri.
— Obişnuiai să te joci prin ploaie în New York?
Mi-am muşcat buza, gândindu-mă dacă voiam să discut asta cu el, apoi l-am privit surprinsă.
— Nu erai în clasă la ora de franceză când am spus că sunt din New York. De unde ştii asta?
S-a aplecat cu coatele pe masă şi a zâmbit drăgălaş, deşi părea al naibii de diabolic în acelaşi timp.
— Toată şcoala vorbeşte deja despre tine, nu a fost greu de aflat.
— Mă întreb oare de ce vorbesc toți despre mine, am bolborosit eu, aşezându-i farfuria în faţă.
— Pentru că eşti superbă.
M-am oprit şocată şi m-am uitat la el. Eu mă gândeam la faptul că îl bătuse pe Joshua din cauza mea, dar expresia lui îmi dădea de înţeles că el nu se gândea deloc la asta.
Am simţit cum îmi ia pielea foc chiar şi pe sub hainele ude, nu puteam să rezist acelei priviri fără să fac sau să spun altă prostie, aşa că am preferat să mă întorc spre cuptor şi să scot tava.
Aburul a ieşit dens, alături de aroma minunată. L-am auzit pe Harris scoţând alt sunet de satisfacţie, dar cu capul în nori din cauza a ce îmi spusese mai devreme, am uitat să îmi pun mănuşa de protecţie şi m-am întins spre tavă cu mâinile goale.
— Katherine! strigătul lui Harris s-a auzit în acelaşi timp cu ţipătul meu, a fost lângă mine şi m-a tras de lângă cuptor în următoarea secundă.
— Eşti bine? Te-ai ars tare? Mi-a prins palma şi a analizat-o, apoi m-a tras spre chiuvetă şi a dat drumul la apă. Mi-am băgat palma sub jetul rece şi am încercat să mă abţin să nu înjur tot ce îmi venea la gură. Cuptorul se oprise demult, tava nu mai era chiar atât de fierbinte, dar tot mă fripsese ca dracu' la degete.
— E numai vina ta, am bolborosit ce mi-a venit în minte, Harris s-a uitat în jos, la mine.
— Iar dai vina pe mine pentru greşelile tale?
M-am uitat la el şi m-am strâmbat ca un copil, frecându-mi degetele sub jetul de apă, arsura se mai estompa. El a chicotit şi m-a tras să îmi analizeze degetele.
— Cred că o să fie bine, nu ai apucat să te arzi prea tare. Mai bine aşează-te la masă şi mă ocup eu de tavă, ce zici?
Cu capul într-o mie de bucăţi pentru că respiraţia lui iar se lipea de faţa mea, am încuviinţat şi m-am împleticit la masă. Usturimea se estompa, apucasem să ating tava doar cu vârful degetelor, Slavă Domnului că nu dădusem cu ea pe jos.
Harris improvizase între timp, găsise un prosop de bucătărie şi îl folosise să scoată tava, apoi a aşezat-o direct pe masă, pe un tocător de lemn.
S-a aplecat şi aproape că şi-a băgat tot nasul în ea.
— Dumnezeule, miroase divin. Nu am mai mâncat ceva gătit de ani de zile.
Am ridicat o sprânceană spre el. Harris a găsit sertarul de tacâmuri şi a luat o spatulă. Mi-a întins-o, dar am clătinat din cap.
— Serveşte-te, mie nu îmi este chiar aşa foame.
M-a privit serios.
— Te ustură mâna?
— Nu, sunt bine, serios. Uite. Am luat spatula cu mâna rănită, am strâns-o ca să îi arăt că aproape trecuse şi apoi am luat câteva legume pe care mi le-am pus pe farfurie.
Când a venit rândul lui, mi-am dat seama că mai bine îi dădeam toată tava să mănânce din ea. Şi-a ticsit farfuria şi eu nu m-am putut abţine să nu chicotesc. A înfipt furculiţa într-o bucată de carne şi şi-a băgat-o gură, apoi a scos un sunet de satisfacţie ce era geamăt în toată regula. S-a lăsat pe spate în scaun şi s-a uitat la mine.
— Te măriţi cu mine?
Am început să râd.
— După o bucăţică de pui?
— A fost de ajuns să mă convingă.
Am continuat să râd în timp ce el înfuleca mâncarea ca un lup, am început şi eu să mănânc ca să nu se simtă stânjenit că mă uitam la el, dar oricum nu cred că îl deranja, era prea ocupat cu ce avea în farfurie. Îmi spusese că nu mai mâncase ceva gătit de ani, oare asta însemna că nu locuia cu părinţii lui? Cu mama lui? Bineînţeles, nu toate mamele găteau, dar garajul în care mă dusese nu părea tocmai o casă de familie şi aveam impresia că locuia acolo cu ceilalţi prieteni ai lui, deşi asta era foarte ciudat. Poate arăta ca un bărbat, dar încă era un licean. M-am abţinut totuşi de la întrebări, şi eu uram când cineva punea întrebări despre viaţa mea, aşa că nu aveam să o fac nici eu.
M-am ridicat să aduc două pahare cu apă, l-a băut pe al lui imediat.
— Deci asta este soluţia. Ca să îţi iau gândul de la perversităţi, trebuie să îţi dau de mâncare. Bine de ştiut.
A bufnit amuzat după ce a reuşit să înghită ce avea în gură.
— Chiar nu mâncasem nimic astăzi, eşti un înger salvator şi, Dumnezeule, nu cred că e de vină foamea, dar chiar e cea mai bună mâncare pe care am gustat-o. Dacă îmi faci din asta în fiecare zi, îţi promit că sunt cuminte ca un sfânt.
Am început să râd.
— Numai un demon ar putea să promită aşa ceva ca să obţină ce vrea.
A rânjit drăceşte, apoi mi-a făcut cu ochiul.
— Frumoasă, talentată, deşteaptă... mai ai alte talente?
— L-ai ratat pe cel mai important.
— Sexy?
M-am întins spre el să îi trag una în braţ.
— Bucătăreasă bună!
— Asta intră la "talentată", s-a apărat arţăgos, mi-am strâns buzele ca să nu râd din nou.
— Și încă sunt de părere că "sexy" e cel mai important.
Mi-am dat ochii peste cap și am lăsat-o așa, cine știe unde ajungeam iar vorbind despre asta.
După ce a terminat, s-a lăsat pe spate în scaun şi a început să se frece pe burtă ca un motan sătul. Cu Harris totul era atât de spontan şi neaşteptat, încât nu aveam nicio şansă să ştiu ce avea să urmeze. La ce se întâmplase acum câteva ore, sub nicio formă nu m-aş fi aşteptat la noi doi în bucătăria mea, mâncând şi glumind relaxaţi.
Eram extrem de uşurată că nu era doar un pervers nemernic.
— Mulţumesc pentru asta, deşi sunt al dracului de sigur că nu meritam.
Mi-am trecut limba peste buze.
— M-ai ajutat, chiar dacă nu voiam să încep din nou să mă droghez. Mai bine aşa decât să afle toată şcoala asta.
— Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat pe teren, cu Amber. A fost vina mea.
Mi-am muşcat buza, el se aplecase mai mult spre mine, cu coatele pe masă.
— Îţi promit că nu se va mai repeta, a adăugat el înainte ca eu să mă gândesc la ceva de spus.
— A fost şi vina mea, i-am aruncat pastele în cap.
El nu a zâmbit.
— Nu îi place că mi-ai captat mie atenţia.
L-am privit şi m-am străduit să rămân calmă, să nu mă las ameţită de vocea lui, de privire, de ce însemnau aceste cuvinte cu adevărat. Trebuia să rămân cu picioarele pe pământ şi să fac ce era corect, chiar dacă era vorba despre Amber.
Am oftat repede şi m-am ridicat de la masă.
— Tocmai de asta cred că ar fi cel mai bine să pleci acum, Harris. Nu am niciun interes să îţi captez atenţia atât timp cât eşti iubitul alteia.
Am luat farfuriile de pe masă şi le-am dus la chiuvetă, l-am simţit venind în spatele meu.
— Cine a zis că sunt iubitul alteia? aproape mi-a şoptit la ureche, m-am întors imediat spre el.
— Cred că este deja destul de evident.
A oftat şi şi-a strâns buzele.
— E complicat.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Nu, Harris, nu e deloc, ai o relaţie şi ar trebui să o respecţi. Am vrut să trec pe lângă el, dar m-a prins cu braţul de mijloc şi m-a oprit. Nu o făcuse agresiv, tocmai de asta nu am reacţionat şi doar l-am privit. Ajunsesem iar periculos de aproape, Harris m-a tras spre el până când piepturile ni s-au lipit.
— Dacă nu ar fi existat ea, ai fi reacţionat altfel?
Am înghiţit în sec în timp ce mă uitam la buzele lui.
— Nu înţeleg.
— Adică m-ai fi trimis acum aşa repede acasă?
Mi-am ridicat privirea spre ochii lui, a fost o idee proastă, pentru că am căzut într-o gaură neagră. Mi s-au amestecat gândurile şi hormonii în cap, maioul ud şi rece începea să frigă. Era imens în faţa mea, dar îmbrăţişarea asta avea ceva diferit, gentil, aş fi putut oricând să mă trag de lângă el. Poate de asta nici nu o făceam.
— Nu ştiu şi nu vreau să ne gândim la lucruri ce nu îşi au rostul. Ochii lui coborâseră pe buzele mele cât timp vorbisem. Cealaltă mână a urcat pe ceafa mea, şi-a băgat degetele prin părul ud şi nenorocita mea de rezistenţă s-a făcut praf. Şi părul lui era umed şi tot ce voiam era să îmi înfig mâinile în el. S-a aplecat uşor spre mine, până când i-am simţit respiraţia fierbinte pe buze, pe piele, peste tot.
— Ai promis. Am reuşit cumva să spun, mai mult temându-mă de mine decât de el.
Cu un oftat adânc, m-a eliberat şi s-a tras înapoi.
— Am promis, a spus, deşi puteam să jur că nu la asta se gândea. S-a întors şi şi-a trecut mâinile prin păr, eu am respirat cât de adânc şi silenţios am putut, amintindu-mi constant că nu voiam sub nicio formă să am de-a face cu un tip care era deja într-o relaţie, nu ajunsesem în asemenea hal, dar uneori era o ispită imposibilă şi părea durere pură să îi fac faţă. Mă întrebase dacă l-aş fi gonit aşa repede dacă nu exista Amber. Răspunsul m-a speriat. Nu aş fi făcut-o, nu aş fi avut probabil nicio reţinere.
— Nu păreai prea încântată de echipa de majorete, de ce te-ai alăturat dacă nu îţi place?
Schimbase subiectul, oarecum, dar îi eram recunoscătoare.
— Crede-mă, nu a fost alegerea mea. Directoarea m-a manipulat într-un mod foarte inteligent. Harris a adus tacâmurile şi paharele în chiuvetă, apoi m-a privit nedumerit.
— Cu ce te-a manipulat?
— Cu promisiunea că nu pic la nimic.
El a ridicat dintr-o sprânceană.
— Asta e propunere pe care mie nu mi-a făcut-o niciodată.
Am început să râd.
— Te-ai gândit vreodată că poate nu eşti bun la orice?
— Niciodată.
Am râs şi mai tare, dar nu mă şoca răspunsul lui. Mi-a rânjit iar ştrengăreşte.
— Acum sunt chiar curios ce ştii să faci de ai sfârşit manipulată pentru aşa ceva.
I-am făcut cu ochiul.
— Nu o să afli niciodată.
M-am întors spre masă şi am luat tava cu ce mai rămăsese, apoi am căutat o caserolă prin dulapuri.
— Oh, haide, presupun că ştii foarte bine să dansezi, nu?
— Presupui bine.
L-am văzut dându-şi ochii peste cap.
— Oricum, nu trebuie să faci asta dacă nu îţi doreşti şi să nu cumva să crezi că încerc să te fac să renunţi din cauza lui Amber, sub nicio formă, dar nu îmi place ideea de a fi forţată să faci ceva.
L-am privit şi am ridicat din umeri.
— E o poveste lungă, dar oricum nu cred că directoarea îmi va da pace. Nu e chiar aşa mare scofală treaba asta cu majoretele, oricum.
Încercam să închei discuţia asta, pentru că nu voiam să ajungem mai adânc, la centrul problemei, să mă întrebe de dans şi de ce renunţasem. Avusesem o oră acceptabilă împreună, dar asta nu însemna că eram gata să vorbesc cu el despre viaţa mea.
Nu îmi plăcea ideea, dar ştiam că exista un singur mod de la a-i lua mintea de la asta imediat.
— Vrei să îţi arăt exact ce ştiu să fac?
El a aprobat imediat din cap.
— Promiţi că nu o iei razna?
A ridicat dintr-o sprânceană.
— Având în vedere cum ai spus-o, mi-e cam frică să promit.
Am chicotit, apoi am făcut cea mai rapidă şi impresionantă mișcare a unui dansator. Asta în ochii unui necunoscător, pentru că era de fapt o simplă mișcare de încălzire și întindere.
Am ridicat piciorul stâng şi l-am aşezat pe umărul lui. Nu era mare scofală pentru mine, mai ales după ce exersasem mai devreme în oglindă, deşi dificultatea stătea în faptul că el era foarte înalt, aşa că a trebuit să mă lungesc cât am putut, iar asta m-a adus periculos de aproape de el cu o anumită parte a corpului, ce nu putea fi mai expusă de atât.
Fusese o ideea a naibii de proastă, mi-am dat seama imediat.
Harris a împietrit instantaneu.
S-a uitat la mine, apoi la piciorul de pe umărul lui, apoi la corpul meu. Simţeam pericolul instalându-se foarte repede, aşa că trebuia să mă retrag. Cel puţin asta îi luase mintea de la întrebări, eram sigură.
Am vrut să-mi cobor piciorul, dar palmele lui mi-au prins coapsa imediat.
— Nu îndrăzni să iei piciorul ăsta de pe mine! Vorbele lui m-ar fi amuzat dacă nu aş fi ştiut exact ce însemnau. Îmi asumasem mișcarea asta, ştiusem că avea să îi atragă atenţia, dar sperasem să scap mai uşor. Ochii lui analizau fiecare centimetru din corpul meu, respiraţia i se intensifica şi privirea i se întuneca. Nici eu nu îmi mai găseam puterea să mă mişc, să mă retrag. Trebuia să mă gândesc că o asemenea mişcare ne va aduce aici, la ce naibii mă aşteptasem?
— Îmi pare rău, Katherine. A şoptit cu vocea dintr-o dată răguşită.
— Pentru ce? am şoptit înapoi, brusc eram conştientă de tot ce se întâmpla în jurul nostru. De ropotul furtunii de afară, de tunete, de respiraţia mea şi hainele ude, de bătăile inimii.
— Pentru că nu o să mă pot ţine de promisiune.
Mi-a coborât piciorul de pe umărul lui, dar mi-a prins imediat coapsele cu ambele palme. S-a mişcat atât de repede, încât nu mi-am dat seama când am ajuns cu fundul pe masă şi cu el între picioarele mele. Şi-a coborât gura pe gâtul meu şi m-a sărutat cu brutalitate, aproape muşcându-mi pielea. Era ciudat că nu mă sărutase direct pe buze, dar nu puteam să mă plâng de ce se întâmpla, mai ales că am obţinut în sfârşit ce am vrut şi mi-am înfipt degetele în părul lui. L-am strâns cu forţă, făcându-l să geamă pe gâtul meu.
Nu mai era acelaşi lucru ca mai devreme, acum nu mai opuneam rezistență, chiar dacă ştiam cât ar fi trebuit să o fac. Cât de rău era ce se întâmpla acum, dar cât de bine se simţea.
Harris se juca cu mine, se juca cu Amber şi posibil să fi fost şi altele, gândul ăsta m-a făcut să îmi revin în simţiri înainte de a ceda complet şi l-am prins de umeri ca să îl împing înapoi.
M-a eliberat cu greu.
Respira nebuneşte, la fel şi eu. Pieptul lui se ridica frenetic şi îi simţeam tremuratul, îmi strângea coapsele în pumni în timp ce se uita la mine ca un prădător.
— De data asta a fost vina mea. Am spus, încercând să îmi revin şi să vorbesc normal. Nu trebuia să pun piciorul aşa pe tine, nu ştiu ce a fost în capul meu.
— Nu ştiu ce a fost în capul tău, dar nu vrei să afli ce e în al meu. Ce vreau să fac acum... cu tine.
Am preferat să nu îl privesc, doar am închis ochii. Mi-o căutasem cu lumânarea, ca o dobitoacă. Asta era ceva amuzant înainte. Nu era primul căruia îi pusesem piciorul pe umăr, acasă făceam pariuri cu asta. Adam pierduse sute de dolari crezând că era prea înalt pentru mine. Niciodată nu se sfârşise aşa. Niciodată nu mă simțisem eu așa după ce pusesem piciorul pe umărul cuiva.
— Presupun că e prea târziu să te rog să uiţi ce ai văzut.
— Mult prea târziu.
Am oftat şi mi-am trecut mâna prin păr, îndrăznind să îl privesc.
— Dar o să plec acum, pentru că ştiu sigur că nu se va termina bine dacă mai rămân. Nu am idee cât reuşesc să mă mai abţin, dar dacă ajung să te sărut, se duce dracului toată prietenia noastră.
Am zâmbit cu amărăciune, conştientă de fiecare cuvânt pe care îl spunea. Deci de asta nu mă săruta, avea totuşi un gram de rezistenţă rămas. Îi eram recunoscătoare, nici eu nu ştiam de ce aş fi fost în stare dacă buzele alea ajungeau peste ale mele.
M-a eliberat şi a făcut doi paşi înapoi. Nu am putut să nu observ erecţia din pantalonii lui, iar asta m-a făcut să roşesc mai repede decât era omeneşte posibil. Harris a chicotit.
— Te mai surprinde că mă exciţi?
— Nu tocmai, dar nu credeam că am un efect aşa rapid.
— Nici nu ai idee, Katherine.
Nu auzisem niciodată nişte cuvinte sunând mai erotic, a început iar să mi se învârtească capul plin de hormoni. Am sărit de pe masă şi am înşfăcat o pungă de prăjituri ca să am motiv de schimbat subiectul.
— Ţi-aş sugera să rămâi la desert, dar mi-e frică de ce se mai poate întâmpla, aşa că ţi-l dau la pachet. I-am întins lui o punguţă în care era o prăjitură cu ciocolată şi alune.
— Nu e un sărut, dar e mult mai dulce.
A luat punga şi mi-a zâmbit.
— Mă îndoiesc.
S-a apropiat iar de mine şi m-am lipit cu fundul de masă atunci când am făcut un pas înapoi.
— Nu mai vorbi de săruturi în timp ce eu trag de mine cu tot ce am ca să mă abţin.
Mi-am trecut degetele prin păr şi am oftat, făceam mereu ceva să ajungem în situaţia asta.
— Am înţeles, acum...
— De fapt, cât de rău ar fi unul? m-a întrerupt, l-am privit surprinsă, el se uita la buzele mele, apoi acei ochi întunecaţi s-au întâlnit cu ai mei.
— Ar fi foarte rău, Harris, pentru că nu o să îţi doreşti doar unul şi ştii asta.
A închis ochii şi a respirat adânc, s-a apropiat şi mai mult.
— Îmi doresc fiecare centimetru din tine şi încă nu îmi dau seama cum dracului am ajuns aici atât de repede. Abia ieri te-am văzut prima dată şi deja ai reuşit să îmi faci capul praf. Dacă ai impresia că mă comport aşa de obicei, te înşeli.
Nu voiam să aflu mai multe detalii în legătură cu asta, nu cu el stând la câţiva centimetri de buzele mele.
— Mă provoci, mă respingi, chestii care mă enervează de obicei, dar la tine îmi întunecă minţile, şi nu de furie. Tot ce vreau e să...
Nu a apucat să termine ce avea de spus şi poate că era mai bine, telefonul i-a sunat în buzunar. Şi-a strâns buzele şi l-a scos, am văzut numele lui Ty pe ecran şi mi-am amintit că îl sunase mai devreme în legătură cu tipul din parcare.
Nu i-a răspuns, a închis şi a băgat telefonul înapoi în buzunar.
M-a luat prin surprindere când s-a aplecat spre mine şi m-a sărutat, dar pe frunte. Gestul ăsta m-a lăsat fără suflare mai rău decât atunci când mă urcase pe masă.
— Mulţumesc pentru masă, a fost absolut delicioasă. Şi îmi pare rău că nu m-am ţinut de promisiune. A vorbit cu buzele lipite de fruntea mea.
Nu a mai aşteptat răspunsul meu, a trecut pe lângă mine şi a ieşit din bucătărie, apoi am auzit uşa de la casă deschizându-se şi închizându-se imediat. După câteva secunde, vuietul puternic al motorului şi acceleraţia.
A dispărut ca și cum nu fusese niciodată aici, de parcă îmi imaginasem totul.
Am rămas singură, cu sunetele ploii, bătăile inimii mele şi o mie de gânduri despre cât de rău avea să mă distrugă Harris.