𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 • 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭

99.

Ajungem în viața noastră, la un moment dat, fără să ne așteptăm și uneori fără măcar să bănuim, la un moment de cotitură. Olivia trecuse prin multe momente importante, care îi schimbaseră cursul vieții, începând de la prima crimă la decizia de a lucra cu Louis, de la fuga din Washington până la întoarcerea pentru Zinda. Totuși, niciodată nu avusese un amalgam atât de puternic de sentimente ca acum, în avionul care o ducea departe; de data aceasta, Oly era convinsă că nu va mai călca niciodată în țara unde avea, deopotrivă, cele mai frumoase și cele mai urâte amintiri.

Nu avea așteptări pentru viitor și nu își făcea speranțe false. Niciodată nu poți ști ce îți rezervă ziua de mâine; pentru tânără, asta însemna să renunțe la visele prostești și să se concentreze doar pe ce va face astăzi. Mâine, poate, urma să fie prinsă și închisă pe viață.

Cât de normală părea pentru toți cei din jur, care nu îi aruncară nicio pricire ieșită din comun! Și cât de specială, într-un sens rău, era ea de fapt. Dacă ar fi putut, ar fi strigat în gura mare ce făcuse, doar pentru plăcerea de a le vedea chipurile înspăimântate și șocate. Tuturor le era teamă de moarte. Iar Olivia putea să îi ucidă, dacă ar fi vrut. Asta o făcea să se simtă ca un mic dumnezeu în fața victimelor ei, un dumnezeu malefic, capabil să provoace spaimă și rugăminți neascultate.