𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 • 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭

Capitolul 37

— La naiba, uită-te la asta, se aude vocea lui Paul care flutură în fața tuturor un ziar ce are pe prima pagină descrierea tragediei care a cuprins o familie.

Olivia renunță pentru moment la ștersul meselor și aruncă o privire curioasă spre tânăr.

— Au murit toți patru, părinții și doi copii, se agită el. Chiar aici, în Washington, și poliția nu a aflat mai nimic. Erau o familie bogată, chiar scrie că au cel mai frumos cavou din cimitir.

— Ar trebui să te duci să îl vezi dacă tot ești așa disperat, pufnește Jennie, o chelneriță răutăcioasă, plictisită de vocea enervantă a lui Paul. Eventual să mergi singur și la miezul nopții, poate scăpăm în mod misterios de tine.

— Singur în cimitir? Ai înnebunit? Mi se face pielea de găină numai când mă gândesc, se plânge acesta. Olivia nu își poate reține un zâmbet.

— Nu ești singur, Paul. Cimitirele nu sunt niciodată pustii, remarcă ea rânjind.

Adolescentul – poate fi numit astfel de vreme ce are doar optsprezece ani – se întoarce speriat spre Olivia.

— Ești cam sinistră azi, dragă, spune cu cea mai dulce voce a lui, dar Oly nu se arată impresionată.

— Am dreptate, cimitirele sunt pline de morți, și probabil și de sufletele lor, așa că nu sunt goale niciodată.