Capitolul 53

890 72 3
                                    


Sunt paisprezece ani diferență între mine și el, calculează Oly în gând, cu privirea pierdută pe spatele acoperit de o cămașă impecabilă a lui Louis. Ea a împlinit de curând optsprezece ani, iar el are treizeci și doi, dar adevărul e că diferența pare mult mai mică. Expresia dură și înălțimea Oliviei îi dau vreo douăzeci și doi de ani, iar șeful ei, datorită corpului de invidiat și părului ciufulit ca a unui adolescent, poate să scadă sub treizeci.

Vârste, numere fără noimă, care vor trece oricum ca vântul, asta dacă nu vor fi curmate de o posibilă tragedie. Gândurile lui Oly fug la Paul și tinerețea lui distrusă într-un singur moment. Fir-ar, a fost în stare să ucidă cu mâinile goale! E greșit să fie mândră de așa ceva?

— La ce te gândești? îi rupe firul Louis, care se întoarce spre ea trăgându-și pe mâini o pereche de mănuși fine, pentru a verifica terenul într-un anumit caz. Tânăra oftează.

— Îți stă bine cu cămașa asta, spune o parte din adevăr. S-a gândit și la așa ceva, din prima secundă în care l-a văzut. Șatenul zâmbește dezvelindu-și dinții albi.

— Numai cu cămașa asta? glumește și îi face cu ochiul. Olivia ridică din umeri și se uită urât la el.

— Numai cu asta, răspunde cu răutate.

E o minciună. Îi stă bine cu orice s-ar îmbrăca. Doar că nu vrea să recunoască niciunul dintre ei.


𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 • 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭Onde as histórias ganham vida. Descobre agora