Lady Johanna

Capitolul XXI (partea a -III-a)

Când ajunseră la scări, Gabriel își încetini mersul pentru ca ea să se poată ține după el, apoi își făcu loc printre soldații de la balcon, îndreptându-se spre prima cameră de la etaj. Deschise ușa și intrară amândoi. Începură din nou să se sărute și curând hainele deveniră un obstacol. Gabriel nu voia să se desprindă de ea nici măcar atât cât să-i scoată hainele și încercă s-o sărute și s-o dezbrace în același timp.

Fără să se oprească, se îndreptară către pat și făcură dragoste cu o intensitate care-i vlăgui pe amândoi. El era foarte tandru, ea foarte insistentă, iar la final amândoi își găsiră pe deplin satisfacția.

Rămase în ea mult timp după aceea. Îi acoperi tot trupul cu trupul lui, sprijinindu-se în coate pentru a nu o zdrobi, și-i sărută fruntea, apoi nasul și bărbia.

Johanna căscă zgomotos și cu poftă și Gabriel se întoarse pe spate, acoperind-o cu pledul lui și cuprinzând-o în brațe.

- Ar trebui să dormi acum, îi șopti.

-Nu sunt firavă, Gabriel.

- Nu, nu ești firavă, încuviință el zâmbind în întuneric. Ești puternică, curajoasă și cinstită.

Se aplecă s-o sărute pe creștet, apoi adăugă:

- Dar ești însărcinată, iubirea mea. Trebuie să te odihnești de dragul copilului. Alex și cu mine am fi pierduți fără tine. Tu ești temelia familiei noastre, Johanna. Mi-am dat seama de asta de multă vreme și cred că de aceea am exagerat puțin cu protecția ta. Voiam să te țin închisă în casă pentru ca nimic să nu ți se întâmple.

- Dar mă lăsai să cos, zise ea pe un ton hazliu.

- Spune-mi din nou că mă iubești. Îmi place să aud asta.

- Te iubesc, îi șopti ea cuibărindu-se la pieptul lui. Te-am iubit din prima zi când te-am întâlnit.

- Nu-i adevărat, o contrazise el. Ți-era teamă de mine.

- Mi-a fost teamă până când mi-ai făcut promisiunea aceea.

- Ce promisiune ți-am făcut?

- Că n-ai să muști.

- Dar tot ți-a mai fost teamă.

- Poate, doar un pic, încuviință ea. Dar apoi, Dumnezeu mi-a dat un semn și am știut că totul va fi bine.

- Ce semn? o întrebă el intrigat.

- Ai să râzi dacă-ți spun.

- N-am să râd.

- Numele tău, șopti ea. Nu-l mai auzisem înainte de cununie. Nicholas îți spunea MacBain, ca și oamenii tăi, de altfel, dar a trebuit să-ți spui numele de botez preotului și atunci am știut că voi fi în siguranță.

Gabriel își încălcă promisiunea și izbucni în râs, dar ea nu se supără. Așteptă ca el să termine, apoi continuă.

- Ți s-a dat numele celui mai de seamă înger. Mama îmi spunea tot timpul să mă rog arhanghelului Gavriil. Și știi de ce?

- Nu, dragostea mea, nu știu de ce.

- Pentru că el e ocrotitorul celor nevinovați și răzbunătorul tuturor relelor. Apără femeile și copiii și este îngerul lor păzitor.

- Dacă e așa cum spui, atunci de tine n-a avut prea mare grijă, zise el gândindu-se la anii pe care ea îi petrecuse îndurând umilințele lui Raulf. Mânia îi reveni în glas.