Lady Johanna

Capitolul XVI (partea a-II-a)

- A, e sigur că va observa. Observă întotdeauna totul la dumneavoastră. Cu toții zâmbim când îl vedem cum vă privește. Ține foarte mult la dumneavoastră, my lady.

- Sper că va continua să țină la mine și în seara asta. Sunt sigură că se va înfuria când voi coborî la cină. Și cred că toată lumea va fi uluită de surpriza pe care le-o pregătesc.

Vorbele ei stârniră desigur curiozitatea lui Glynis.

- Ce aveți de gând să faceți?

- Nu pot să-ți spun, îi zise Johanna. Va trebui să aștepți până diseară.

Glynis mai insistă puțin, apoi renunță.

- Vreți să coborâți acum? O să vă ajut eu ca să nu cădeți pe scări.

-Nu, voi rămâne aici. Poți să-mi împrumuți foarfeca ta? O să ți-o înapoiez diseară.

- A, nu păstrați-o aici. Voi ști unde s-o caut când Clare va fi de acord să mă lase să-i aranjez părul. La revedere, doamnă.

Glynis dădu să iasă, dar Johanna o opri.

-Toate femeile au aceleași semne când sunt însărcinate?

-Majoritatea. De ce mă întrebați?

-Voiam doar să știu, îi răspunse Johanna. Și când începe să se vadă sarcina?

-Depinde. La unele femei începând cu luna a patra, la altele din luna a cincea. Cred că ați început deja să pierdeți talia.

-Da, așa e.

Apoi Johanna îi mulțumi din nou lui Glynis și când ușa se închise în urma femeii, începu să pregătească surpriza. Întinse un pled MacBain pe pat și-l tăie în două. Făcu același lucru cu pledul Maclaurin. apoi se așeză pe pat și începu să coasă. Le potrivi atât de bine, încât după ce termină, îți era imposibil să-ți dai seama de cusătură.

Keith va zăcea probabil o săptămână în pat, când va vedea ce făcuse. Era sigură că va stârni o ceartă între cele două clanuri, dar nu-i păsa. Era timpul ca oamenii să lase deoparte toate nemulțumirile și să înțeleagă ca făceau parte dintr-un singur clan, condus de Gabriel. Probabil că ar trebui să-i spună soțului ei ce intenționa să facă.

Împături fâșiile de material care-i mai rămase și le puse sub pat. Ascunse acolo și pledul pe care tocmai îl cususe. Îl va pune la vremea cinei.

Începu să caște .Simțea nevoia să se odihnească puțin. Își scoase pledul, și îl puse pe un scaun și se întinse în pat. Nu voia decât să stea câteva minute lungită, dar adormi imediat gândindu-se la Clara MacKay. Femeia voise să-i spună ceva, apoi se răzgândise și părea foarte speriată de ceva. Asta o nedumerea pe Johanna. Ce voise oare să-i spună, când îi zisese că în cele din urmă tot va fi descoperită?

Dormi mai bine de trei ore și când se trezi îl găsi pe Alex dormind lângă ea. Ii udase tot brațul cu salivă. Johanna îl privi, sperând că și fratele sau sora lui vor avea somnul la fel de bun.

Se ridică încet ca să nu-l trezească și aproape că izbucni în râs când îl văzu pe Dumfries dormind și el în capătul celălalt al patului.

Nu-l putea da jos din pat fără să-l trezească pe Alex, așa că se sculă, se spălă și se îmbrăcă din nou cu pledul MacBain.

Din cauza senzațiilor de greață pe care le avea, toată această muncă simplă părea să nu se mai sfărșească. Trebui să se așeze de câteva ori pe un scaun pentru a-și reveni.