Lady Johanna

Capitolul II (partea a-II-a)

- Regele John e de acord cu căsătoria asta?

- Da, îi răspunse Nicholas apăsat.

- De ce?

- Nu ştiu prea bine. Ştiu doar că vrea ca Johanna să plece din Anglia. L-am auzit spunând asta de câteva ori. Se pare că e dornic să vadă căsătoria asta înfăptuită şi s-a învoit să-ţi dea pământul Maclaurin în ziua nunţii. Eu voi primi pământurile Johannei din Anglia.

- De ce? întrebă din nou MacBain.

- Cred că sora mea ştie de ce vrea John ca ea să plece atât de departe - regele spune că locul ăsta e la capătul lumii -, dar Johanna n-a vrut să-mi mărturisească motivele ei.

- Aşadar, şi tu ai profiţi din căsătoria asta.

- Nu vreau pământurile acelea, spuse Nicholas. Ar însemna să plătesc şi mai multe biruri pe an şi-mi ajunge că trebui să-mi refac moşiile pe care le am deja.

- Atunci, de ce ai cerut...

- John înţelege numai graiul lăcomiei, îl întrerupse Nicholas. Dacă şi-ar fi dat seama că vreau numai să-mi apăr sora de Williams, mi-ar fi respins cu siguranţă propunerea ca Johanna să se căsătorească cu tine. Bineînţeles că a cerut o suma mare de bani şi eu am plătit totul.

- Te contrazici, englezule! Dacă John vrea ca sora ta să plece din Anglia, atunci de ce ţine morţiş s-o mărite cu Williams?

- Pentru că Williams este câinele credincios al regelui. Ar supraveghea-o foarte îndeaproape pe Johanna, clătină din cap Nicholas. Apoi adăugă în șoaptă. Sora mea știe ceva ce-l sperie al dracului pe rege. John nu vrea ca păcatele să iasă la iveală și să-i tulbure liniștea. Sigur că ea n-ar putea depune mărturie în fața curții împotriva vreunui bărbat, cu atât mai puțin a regelui, căci e femeie și n-are nici un drept. Dar sunt mulți nobili gata să se răscoale împotriva regelui și Johanna i-ar putea ațâța, dacă le-ar spune ce știe. E o taină la mijloc, MacBain, și cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai sigur că regelui îi e teamă de ceea ce știe Johanna.

- Dacă este adevărat ce-mi spui, mă mir că n-a ucis-o încă. Regele vostru e în stare de o asemenea ticăloşie.

Nicholas ştia că numai spunându-i tot adevărul îl va putea câştiga pe MacBain de partea sa.

- Da, e în stare s-o ucidă. Eram cu ea când a primit porunca să plece la Londra, şi i-am văzut chipul. Cred că şi ea se gândea că merge la moarte.

- Şi totuşi e încă în viaţă.

- Regele o ţine sub pază. Are odăile ei, dar nu i se îngăduie să primească pe nimeni şi trăieşte tot timpul cu frica-n sân. Vreau să plece cât mai repede din Anglia şi singura cale e să se mărite cu tine.

Scoţianului îi plăcea sinceritatea englezului. Îi făcu semn să-l urmeze şi se îndreptă spre zidurile pe jumătate năruite ale castelului pe care el îl numea casa lui. Nicholas se grăbi să-l urmeze.

- Deci tu ai născocit vicleşugul ăsta, spuse MacBain mai potolit.

- Da. Şi exact la timp, căci John era hotărât s-o mărite cu Williams încă de acum şase luni, dar ea a reuşit să mai câştige timp.

- Cum?

- A cerut mai întâi o anulare a primei căsătorii, rânji Nicholas.

MacBain nu-şi ascunse uimirea.

- De ce să ceară o anulare? Doar soţul ei e mort, nu?