Lady Johanna

Capitolul XVII (partea I)

Gabriel se întoarse către Johanna, convins că soţia lui de-abia aştepta să-i răspundă laird-ului.

– Vă spune singură ce are de spus.

– Majoritatea nobililor englezi le îngăduie fiicelor lor să-şi spună părerea, zise ea ţintuindu-l în continuare pe MacKay. Cum să vă spun, taţii lor le iubesc şi le preţuiesc. Şi le protejază de asemenea, nu aşa cum fac unii conducători de clan, care pun alianţele cu alte familii mai presus de fericirea şi siguranţa fiicelor lor.

MacKay se înroşise la faţă şi Johanna înţelese că abia se mai putea stăpâni. Dar nu-i păsa.

– Vă iubiţi fiica?

– Desigur. Şi o preţuiesc mult.

– Şi vă daţi seama, sir, că fiica dumneavoastră a fost la un pas de moarte.

– Nu mi-am dat seama de asta, clătină din cap laird-ul.

Părintele MacKechnie îşi drese vocea pentru a-i anunţa că vrea să vorbească.

– Poate că ar trebui să vă explic cum a ajuns Clare la noi.

Aşteptă până ce laird-ul îi dădu încuviinţarea şi începu să povestească împrejurările în care ajunsese Clare la ei. Spuse că a fost adusă într-un sac, goală puşcă şi nu uită nici un amănunt al întâmplării, nici chiar faptul că Robert MacInnes scuipase trupul aproape lipsit de viaţă al lui Clare.

– Tocmai voia s-o lovească cu piciorul când o săgeată a doamnei Johanna l-a oprit.

Tatăl lui Clare stătea cu mâinile împreunate la spate, ascultând povestea înfiorătoare a preotului. Nici un muşchi nu se clintise pe faţa lui, dar ochii i se umplură de lacrimi.

– Clanul MacInnes va plăti pentru purtarea ticăloasă faţă de fiica mea, zise MacKay cu vocea tremurând de furie. Acum va fi război, nu alianţă, MacBain. Comandantul tău mi-a spus că şi tu ai gânduri de răzbunare. Care-ţi sunt motivele?

– Robert MacInnes a îndrăznit să tragă cuţitul şi l-ar fi aruncat înspre soţia mea, dacă nu l-aş fi oprit la timp.

Johanna nu ştia nimic de planurile soţului ei de a porni la război împotriva clanului MacInnes. O înspăimântă furia din vocea lui.

– Dar nu ţi-a atins soţia, spuse MacKay.

– Ce vrei să spui?

– Robert e al meu. E dreptul meu să-mi răzbun fiica.

Gabriel se văzu nevoit să accepte.

– Da, trebuie să ţin seama de asta.

Laird-ul MacKay dădu aprobator din cap, apoi se întoarse din nou către fiica lui. Johanna se interpuse între el şi bolnavă, dar laird-ul făcu un pas în lateral ca s-o vadă pe Clare.

– Am crezut că ai exagerat puţin când mi-ai povestit de Mac-Innes. Ştiam că nu vrei să te căsătoreşti cu Robert, dar am fost destul de prost să cred că te vei obişnui cu timpul alături de el. Nu m-am gândit niciodată că vei fi tratată cu atâta brutalitate. Fapta lor e de neiertat... ca şi fapta mea, fetiţo. Ar fi trebuit să te ascult. Şi sunt vinovat.

– Oh, tată şopti Clare. Îmi pare rău. Te-am făcut de ruşine cu... Dar suspinele o înecară şi nu mai putu continua. Johanna îi întinse o batistă pentru a-şi şterge ochii.