Lady Johanna

Capitolul XIV (partea I)

– De ce nu deschide ochii? întrebă Niall.

– Se pare că încă nu şi-a revenit, zise preotul.

– O să-i daţi binecuvântarea, părinte?

– Nu cred că e nevoie.

– N-ar trebui să facem ceva? îl întrebă Calum încruntat pe laird.

Părea că soldatul se aştepta ca stăpânul lui să găsească soluţia pentru starea în care se afla soţia sa.

Gabriel clătină din cap:

– Îşi revine imediat.

– N-ar fi trebuit s-o supărăm, zise Michael.

– Da' ce i-a sărit aşa dintr-o dată... ţandăra? se bâlbâi Lindsay, observând privirea încruntată a preotului aţintită asupra lui.

– S-a supărat din cauza purtării noastre, le reaminti Bryan.

– Da' de ce tocmai acum, mă întreb, mai zise Lindsay. Până în seara asta n-a deranjat-o cum ne purtăm.

– Mama ei o să vină în vizită, îi anunţă laird-ul.

Un „ah" general urmă explicaţiei lui.

– Biata de ea, şopti Keith. Şi-o fi făcut griji c-o s-o facem de râs în faţa mamei ei.

– Acum înţeleg, zise şi Calum.

– Atunci mai bine să deprindem nişte maniere, le sugeră Lindsay.

Apoi, adăuză oftând:

– În fond, ea l-a omorât pe Căţelandru.

– Şi încă alţi trei, îi aminti Keith.

Gabriel începuse deja să se întrebe câtă vreme va mai lungi Johanna leşinul, când o văzu deschizându-şi ochi.

Johanna era cât pe-aci să scoată un ţipăt de spaimă când îşi reveni, dar se stăpâni la timp, lăsând să-i scape numai un geamăt îngrozitor. Se uita la soldaţii care o priveau, încercând să-şi revină din sperietură. Îi trebuiră câteva clipe pentru a-şi da seama că era întinsă pe masă şi nu înţelegea cum ajunsese acolo.

– De ce m-aţi aşezat pe masă?

– Era mai aproape decât dormitorul dumneavoastră, doamnă, îi răspunse Calum.

– Aţi leşinat, adăugă şi Keith, în caz că stăpâna lui nu-şi mai amintea cumva.

– De ce nu ne-aţi spus că vine mama dumneavoastră în vizită? întrebă Niall.

Johanna încercă să se ridice înainte de a-i răspunmde, dar părintele MacKechnie o opri, punându-i mâna pe umăr şi silind-o să nu se mişte.