"Yah! Da-mi drumul! Deja ma asteapta de 10 minute!" Tipa fata spre iubitul ei fiind iritata de comportamentul sau
"Dal nu vleau sa pleci! De ce stai cu Jungkook si nu cu mine?" Spune suparat Jimin exact ca un copil mic. Bine, suparat e impropriu spus, nu e chiar suparat, se bucura pentru fata ca se distreaza.
"A spus ca mergem la cinema si dupa in parc sa vorbim. Jimin, nu mai fi un copil!" Spune fata uitandu-se in oglinda facand inca cateva retusuri
"Dar te pot duce eu la cinema!" Spune suparat
"Da, dar cu tine nu pot vorbi ca si cu Jungkook"
"Ce are el?"
"Jiminie, cu Jungkook vorbesc altfel, nu mi-e jena atat de tare sa il intreb anumite chestii cum mi-ar fi cu tine. Serios acum. Doar nu crezi ca te insel cu Jungkook, nu?" Rade usor fata
"Normal ca nu! Jungkook nu mi-ar face asta, si stiu ca ma iubesti mult prea mult ca sa ma inseli" zambeste imbratisandu-i talia.
"Te iubesc!" Raspunde zambind si intorcandu-se cu fata la el. Ii ia fata in palme si ii da un sarut apasat.
"Si eu te iubesc!" Zambeste si o mai saruta inca o data!
"Pe bune, Nico! Daca nu vii intr-un minut plec singur la film!" Tipa Jungkook atat de tare incat se aude de jos.
"Figi." O mai saruta inca o data si fata pleaca.
A decis sa iasa cu Jungkook pentru ca mai are cateva curiozitati si sa vorbeasca cu el. Sigur o va ajuta.
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
"Uh! Dar ma scuzati! De cand avem astfel de gusturi, domnisoara?" O ironizeaza brunetul.
"Oh mai taci! Am urmarit si eu niste artiste! Ce? Nu iti place?" Se uita urat la el
"Ba da. Iti sta bine. Acum haide. Filmul va incepe fara noi." Rade si o trage afara din casa decizand sa mearga pe jos pana la cinema.
¤¤¤¤
"Kookie...?" intraba roscatul in timp ce se joaca in parul iubitului sau. Jungkook a venit acasa de 20 de minute si e frant. A facut un dus si direct in pat imbratisandu-l pe roscat. Nico l-a terminat.
"Mhm..." mormaie in aprobare
"In ziua aia cand ai mers la spital, dupa ce ai plecat Jimin a spus ca sigur ai uitat de o intalnire si ca atunci fugeai dupa iubirea vietii tale...la ce se refera?" Il tot macina de atunci intrebarea asta dar ii era frica sa intrebe. Poate Jungkook va crede ca e prea posesiv.
"Ugh...eu...nu, nu stiu...Nu stiu daca sa iti spun..." se ridica in fund privind in jos
"Ce s-a intamplat? Stii ca poti sa imi spui orice." Il incurajeaza ridicandu-i barbia cu doua degete. Se astepta sa ii spuna ca il inseala, ca nu il mai vrea, ca a fost la un club, ca toata relayia lor e o gluma, dar dupa raspuns si-a dat o palma mintal de sa o tina minte toata viata.
"Eu...Nu ti-am mai spus asta. Dar pictez. Din asta imi castig banii pentru a trai, facultatea fiind pe bursa. Si atunci uitasem de o intalnire cu un potential cumparator ce voia sa vada cateva tablouri." Raspunde incet. Ii era frica ca acum va fi certat, ca va tipa la el ,ca il va bate, deoarece nu i-a spus ce lucreaza el.
"Jungkookie, de ce nu mi-ai spus?" Il ia in brate iar brunetul ezita sa mai raspunda. Nu se astepta la asta. "Daca stau sa ma gandesc, nici macar nu stiu unde locuiesti, niciodata nu mi-ai spus." Raspunde putin trist roscatul.
"Nu, hyung..." raspunde incet. Ii era jena cu propriul apartament, unul mic. Defapt o garsoniera mai mult. Bucataria e tot una cu sufrageria, holul e micut si ca a pus el niste dulapuri l-a facut si mai mic, in baie nu incape mai mult de o persoana, un dus mic, wc-ul, masina de spalat, o ghiuveta mica. Iar dormitorul, piesa de rezistenta, este minuscul. Are un pat, o noptiera, un dulap micut si un birou cu un scaun. Nu mai incape altceva. Max doarme cu el in pat, unul mic. Avea si un balcon, doar o persoana incape acolo. Iar in sufragerie doar o canapea, un fotoliu si o masuta sunt. In rest chestii de pictura. Nici in bucatarie nu e cine stie ce, e mic si nu prea le foloseste de aceea nu are prea multe ustensile. Mai mult mananca ceva instant. Nici nu are masa. Mananca la masuta de cafea din sufragerie. Nu isi permite mai mult, cel putin pana ce termina facultatea.
"De ce, Jungkookie? Ce se intampla?" Era ingrijorat pentru iubitul sau ce arata de parca urmeaza sa ii iasa o cascada din ochii lui.
"Ca nu Hoseokie..." era o soapta. Daca voia sa se abtina din plans nu potea vorbi tare.
"Jungkook, stii ca nu te voi judeca niciodata. De ce esti asa cu mine?" Era trist pentru ca nu avea incredere in el.
"Nu!" Raspunde tare si incepe sa planga. Se opreste usor, Hoseok merita sa stie, trebuie sa o faca. Ce iubit este el? "E o garsoniera. Mi-mica...foarte mica. Nu vreau sa vezi unde stau. Pu-putem incheia subiectul?" Intreaba incet si nesigur.
"Desigur puiule! Haide sa dormim! "
Adorm imbratisati in scurt timp. Si cu Max la picioarele lor.
