Alone

21.

***Miranda***

M-am intors curioasa crezand ca Jamie a uitat sa imi spuna ceva.

Dar sunt sigura ca acea aparitie nu era Jamie. Nici pe departe!

In fata mea mea statea un baiat. Era unul dintre munti. Nu stiam cum il chema. Si in orice caz,nu  aveam sa il intreb.

M-am uitat la el asteptand.

--Hey...,a inceput.

In continuare,nu am zis nimic,asteptand sa spuna de ce m-ar retine din a merge la ore.

--Eu sunt Jake.

Bine. Din pertea mea,tacere.

--Si... ma gandeam ca ai putea sa vi cand ne intalnim cu gasca maine.

Ok. Acum,pentru prima oara,nu stiam cum sa refuz politicos. Voiam doar sa ii intorc spatele si sa plec,dar intrebarea mi-a iesit involuntara pe gura.

--De ce?
--Pentru ca Joe vrea niste ponturi in ale cainilor.
--Nu.Nu pot. Am planuri maine,refuzul mi-a iesit insfarsit pe gura,ca sa ii pot intoarce spatele si sa plec.

In drum spre clasa,i-am auzit talpile papucilor lovind podeaua in urma mea.

***Nick***

Nu am putut sa dorm azi-noapte. Ma miscam ca un zombie spre clasa mea,stiind ca sunt mai mult ca intarziat,cand l-am vazut pe Jake.

Vorbea cu...Miranda.

"Hey..."

Nimic din partea Mirandei.

"Eu sunt Jake."

Nimic.

"Si...ma gandeam sa vi cand ne intalnim cu gasca maine."

Vroiam sa merg acolo si sa ii tip in fata sa o lase in pace. Ii fac destule rele,eu,ca sa mai trebuiasca sa indure si gasca noastra data dracului.

Dar raspunsul ei ma opri. E bine ca a refuzat. Nici nu stie.

Am iesit de dupa coltul de dupa care ma ascundeam ca sa il vad pe Jake mergand dupa ea.

Am inceput sa alerg pe hol. L-am prins de umar.

--Hey frate! Nu sti unde e biblioteca?l-am distras eu "subtil".

--Iti zic mai incolo,s-a tras si si-a continuat drmul spre Miranda.

Cand a ajuns-o ,a prins-o de umar.

--Trebuie sa vi!i-a spus.
--Nu,nu trebuie,i-a taiat-o. Am treaba,a spus si a intrat intr-o clasa.

***Miranda***

De ce tinea neaparat sa merg? Numai la asta m-am gandit toata ora.

Ce vedea el asa important la cererea prietenului sau?

Sunt sigura ca ,daca nu i-as fi auzit in acea zi,as fi crezut ca,Jake chiar tine la prietenul lui si vrea sa il ajute.

Dar,pentru ca i-am auzit cum vorbesc unul cu altul,stiu sigur ca nu asta era motivul. Dar care?

Am iesit din clasa intampinata de o Rachel foarte bucuroasa si saltareata.

--Nu o sa ghicesti!....Ghiceste!imi urla ea in fata.
--Nu. Pentru asta am nevoie de un indiciu.
--Am fost aleasa sa ma ocup de balul de haloween! Eu o sa organizez totul! Nu mai ai dreptul sa nu vii!
--Yeeey!am zis au la fel de saltareata,dar in mintea mea:"Impusca-ma te rog!".

Nu ma refeream la faptul ca Rachel nu s-ar pricepe la organizari. De fapt... nu aveam idee. Dar pur si simplu,aveam planuri sa merg in padure in ziua aia. Ca in orice alta zi,de altfel.

Am mers impreuna pana la dulapul meu. Si...surpriza!Jake scurta holurile in cautarea a ceva. Tot ce speram era sa nu fiu eu acel ceva.

M-am lasat in jos ,incet,in spatele lui Rachel.

--Um...ce faci?intreba ea suspicioasa.
--Nimic! Ce ti se pare ca fac?
--Te lasi suspicios de mult in jos.
--Ce?Nu! Doar imi faceam antrenamentul pentru sport! Profesorul a spus sa mai ma mai pregatesc.

Dupa cum cred ca e clar,nu eram deloc buna din a ma extrage subtil dintr-o situatie.

Rachel a aruncat privirea aia a ei de "Pe bune?" dar eu nu am mai zis nimic. Am inchis dulapul si am plecat cu o Rachel confuza si saltareata in urma mea.

***???***

Cand a iesit de la scoala,parea foarte recunoscatoare. Probabil,nu! sigur din cauza ca a scapat.

Simteam ceva strain la ea,dar nu stiam ce. Nu era idiotul care a urmarit-o. Era altcineva.

Am fugit inapoi in padure stiind ca seful avea mai multa nevoie de mine acum,decat oricand.

"Putin. Mai asteapta doar putin."

Ce titlu neinspirat am mai pus si eu nu?

In orice caz sper ca v-a placut (probabil exceptand titlul).

Bye☆