9.

12.8K 860 6
                                    

Imaginea asta cu ei holbandu-se la mine si susotind,m-a bantuit toata ziua.Chiar nu stiam de ce.Eram obisnuita cu holbatul de la scoala.

Dar muntii chiar m-au intimidat.Probabil pentru ca aveau un aer de duri si erau cam cu jumatate de metru mai mari decat mine.

Dar eram multumita total de ziua de astazi.Am reusit sa il invat o comanda pe Rocky.Cu cate o comanda pe zi,nu va dura mult pana va fi un ingeras de caine.

***

Seara,m-am asezat pe pat luand cartea noua,ce cu fata in copac.Nou... ii era titlul.

Am inceput sa citesc .Cartea era foarte frumoasa dar de la medicamentele pe care le-am luat pleoapele mi-au devenit in scurt timp grele iar fiecare cuvant din carte parca era departe,intr-o alta lume.

Nici nu mi-am dat seama cand am adormit.

Incercam sa dorm dar imi era frig si cineva ma scutura enervant de mult.Mi-am deschis ochii si mi-am dat seama ca, cinevaa ducea in brate.Acea persoana fugea, in timp ce o perdea de nea cadea din cer. De asta imi era frig.

Am incercat sa vad unde eram sau cu cine eram, dar tot ce puteam vedea era o straduta slab luminata.Apoi mi-am dat seama ca aveam mainile si picioarele neobisnuit de scurte.

Am incercat sa ma uit la persoana care ma ducea dar nu am reusit sa ii vad fata. Ii era ascunsa de umbra. Singurul detaliu care ma facu sa imi dau seama ce se intampla era parul blond al femeii.

Dintr-o data in fata mea aparu o cladire. Orfelinatul.

Am fost pusa pe prag."Mama!"am incercat eu sa strig, dar pe gura nu imi iesise decat un planset.

M-am trezit lac de apa.A fost un vis.

Lumina era stinsa,iar cartea mea era pusa pe noptiera,deci doamna Hammelstone a fost aici.

Dupa vis,mai bine zis cosmar,nu am mai putut sa inchid un ochi."De ce?"era intrebarea care nu ma lasa in pace.

Mi-am luat niste blugi pe mine si un hanorac.Aveam nevoie sa ma plimb.

Afara,era o luna mare,galbena.Culoarea aceea ranceda,mi-a dat un sentiment de nesiguranta.

Ma uitam in jur,asteptandu-ma la pericol din orice parte.

Si atunci l-am vazut.Statea la marginea gardinii cu ochii caprui,adanci,uitandu-se la mine.

Blana lui era aproape neagara si incacalcita.Pe bot era murdar de ceva ce acum a devenit maroniu.Nu voiam sa ma gandesc de la ce era acea pata.

Era ciudat,dar stiam ca intr-un fel era aici ca sa ma vada pe mine.Nu stiu de ce,dar nu imi era frica de el.

Dar cand am incercat sa ma apropii,acesta a disparut in negura pedurii.

***Nick***

Mi-a parut rau de Miranda.A avut parte de purtarea nasoala a gastii.

Nu parea genul de fata caruia sa ii pese,dar totisi.

***

Nu am mai vorbit demult cu Anne.Chiar daca era tarziu ,stiam ca nu dormea, asa ca m-am dus la ea la usa si am ciocanit.Nimic.

Dupa mai multe incercari esuate,am intrat pur si simplu.

Nu era in camera asa ca am batut la usa sifonierului.Iar nimic.Incepeam sa ma ingrijorez.

Dupa ce m-am mai uitat pe la ea prin camera si am gsit un bilet pe care scria ca o sa doarma in cabana de afara. Desi mi s-a parut ciudat,stiam ca Anne nu ar avea curajul sa fuga de acasa,asa ca m-am dus la mine in camera sa ma culc.

Dar dupa aceea mi-am amintit ca mama nu era acasa,asa ca puteam sa stau cat vreau.

Am decis sa ies putin pe veranda,caci era cea mai calda noapte din toamna aceea.

Cand am iesit afara,am vazut-o.

Miranda statea si se uita la padurea din fata ei.Cat timp nu ii trecea prin cap sa innainteze,era bine.

Heeei!Cam asta a fost si capitolul noua .Sper ca v-a placut,chiar daca nu a fost prea lung.Dar cam asta a fost ideea pentru capitolul asta.

Votati si comentati daca v-a placut.

Bye☆

AloneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum