Alone

10.

***Nick***

Dar, spre groaza mea,innainta.Ce credea ca face?!Tocmai a fost atacata de lupi!Voia sa moara,caci devorarea nu era cea mai placuta metoda de sinucidere!

Inainte sa poata ajunge in padure,am inceput sa fug spre curtea conacului.

In situatia asta,trebuia sa le multumesc baietilor ca m-au invatat sa sar garduri.

Am fugit cat de repede am putut spre ea si i-am pus mana la gura de indata ce am prins-o ca sa nu scoale tot muntele.

--Ce doamne crezi ca faci!am urlat soptit.

--Ce naiba crezi tu ca faci!urla si ea soptit ,scoasa din minti.L-ai speriat!Arghhhhhhhh!

M-am uitat la ea,incercand sa ma hotarasc intre urlat soptit sau un scuturat bun sa isi revina.

M-am decis sa urlu:

--Ce naiba crezi ca faci!Vrei sa te mai atace acum lupii?!Pentru ca ai o sansa buna!Sunt mai activi ca niciodata!

S-a uitat la mine fara nici o expresie.

-- De ce ti-ar pasa,oricum?Nu pari genul.

--Pai in primul rand nu imi place sa moara oameni si in al doilea,esti prima prietena a surorii mele si...e foarte atasata de tine.S-a cam simtit singura inainte...

S-a uitat in jos,parand surprinsa sa auda asta.Dar cand credeam ca nu va mai spune nimic...:

--Nu inteleg.Nu ar fi trebuit .Ea are nu frate.

Asta m-a lasat fara cuvinte....si....poate....nu!Nu putea fi adevarat!Eu ma duceam pe la ea,ea era cea care ma respingea.

--Nici nu stii cat mi-am dorit un frate sa ma apere...,a mai spus.

***???***

Cand m-a vazut,a incercat sa se apropie de mine.Instinctele mele strigau "Fugi!" dar am privit-o crescand...!Nu imi era frica de ea!Si nici ei nu parea sa ii fie de mine.

Cand eram convins ca o voi lasa sa ma atinga,l-am vazut pe baiatul ala alergand spre ea.

Am fugit.Tot ce am mai putut auzi intre gafaituri a fost "Ce naiba crezi ca faci!".Apoi nimic.

***Nick***

Mi-a luat toata noaptea sa procesez ce mi-a zis.

Nu parea genul de fata care sa planga usor,dar parea foarte ranita cand mi-a spus ....despre cum voia sa aiba un frate ca sa o apere.Probabil suferise mult la viata ei.

Era cam opt dimineata cand am coborat in sufragerie.De obicei nu sunt asa matinal,dar nu am prea dormit.

Dar normal ca mama si sora mea erau deja in picioare!Noaptea erau ca niste bufnite,dar se sculau deodata cu gainile*!

--Ce faceti?am intebat vazand ca se pregatesc sa mearga undeva.

--Caiete...scoala?Te-am luminat?intreba categoric Anne.

M-am uitat urat la ea un timp ce iesea din casa.Uitasem ca maine incepe scoala.

***Miranda***

De dimineata,in timp ce macam iaurt cu capsune si cereale,Doamna Hammelstone ma cam lua prin surprindere.

--Astepti sa inceapa scoala,draga?incepu ea.

La asta ,ma innecasem cu cerealele .Oh doamne!Am uitat complet de scoala!

Si da ,mai nou am trecut la "draga".Sper ca nu se astepta sa ii spun "mami" .

Vazand ca nu raspund,imi inmana niste caiete,si niste dosare.

--Cu astea sa completam colectia,spuse ea.
--Colectia?am intrebat.
--Da.Am inceput sa pun caiete in dulapul tau de la birou de o saptamana.

Ma supara ideea ca incepea scoala.Vara trecuse prea repede si prea multe se intamplasera.Simteam cum mintea mea inca se mai chinuia sa proceseze.

Dar acum nu ma puteam gandi la altceva decat la lupul din padure.Era greu sa inteleg.Nu parea sa ii fie frica de mine.Mai degraba de Nick.
Dar de ce nu ii era frica de mine?De ce era acolo?De ce ma astepta?
Numai la asta puteam sa ma gandesc.

Cand am iesit afara pe la opt si jumatate,un strat gros de bruma ascundea gazonul perfect tuns.

Padurea era chiar in fata mea.Parea cenusie in lumina diminetii,dar astazi,pentru mine,era cel mai atragator loc.

Nu stiu de ce aveam impresia ca lupul acela stia ceva.Ceva de care eu nu aveam habar.Si trebuia sa stiu.

***???***

Imi amintesc cum mergeam in fiecare zi cu tata sa urmarim o fetita.Mai bine zis un bebelus.Pe atunci mi se parea foarte plictisitor.Tot ce facea era sa planga.Nu aveau grija cum trebuie de ea la orfelinatul ala mizerabil.

Dar nu pot sa spun ca imi amintesc bine.Doar foarte vag.Aveam doar trei ani pe atunci.

Imi amintesc cum imi zicea tata povestea fetei.Cred ca mi-a zis-o de cel putin o suta de ori.

Imi amintesc cum imi zicea sa stau cuminte,caci imediat vom pleca,dar nu plecam decat in dupa amiaza tarzie.Dar asta era inainte sa ma paraseaca...inainte sa moara.

Iar de la sapte ani,sarcina de a o veghea pe fata mi-a revenit mie.Imi amintesc cat de aspru o strigau ingrijitoarele,cum se agatau copii mici de la orfelinat de ea,caci era cea mai mare dintre ei si cum incerca ea sa ii indeparteze,imi mai amintesc cum isi bateau joc de ea copiii de la scoala cand a mai crescut,imi amintesc totul.

De la sapte ani,principala preocupare a fost sa o veghez pe ea.Eram uimit de activitatile pe care le avea.Mergea la scoala,citea,se juca,activitati de copil normal.Le admiram.O admiram pe ea.Voiam si eu sa fiu ca ea.

*Expresia "Te scoli odata cu gainile" inseamna ca te scoli foarte repede,deoarece gainile se scoala cum se lumineaza de ziua.

Hey!Cam asta a fost si capitolul zece!

Ummm...ce ar mai trebui sa spun....A!Da!Sper sa va placa si daca aveti nedumeriri,sau sugestii,comentariile sunt binevenite!

That's all! Bye!☆