Alone

4.

***Miranda***

Aproape am tipat, dar cand am vazut de cine m-am speriat m-a pufnit rasul.Dupa gardul dintre cele doua proprietati statea o fata cu cativa ani mai mica, care se uita prietenos la mine.

Nevrand sa ii arat ca sunt surprinsa, am raspuns:

--Sunt Miranda. Sunt noua fiica a familiei Hammelstone.
--Deci o sa locuiesti aici?a intrebat fericita.
--Da, i-am raspuns nepasatoare.
--Sti, nu sunt prea multi copii aici. Doar eu, fratele meu si inca cativa care sunt din gasca fratelui meu si care nu vor sa stea cu mine, continua ea posomorata. Deci vrei sa fim prietene?intreba entuziasmata.

Intrebarea ma dadu gata. Doar stateam si ma uitam neincrezatoare la fata.

Dupa ceva timp in care nu a spus nimic, a repetat:

--Vrei sa fim prietene?
--Prietene?
--Ah da!facu cand si-a dat seama ca a uitat sa spuna ceva important. Ma cheama Anne. Am doisprezece ani.
--Iar eu saisprezece. Si cred ca da, am adaugat.
--Da, crezi ca vrem sa fim prietene sau da, crezi ca ai saispe ani?intreba fata. Sincer, parea ori foarte fericita ori foarte vorbareata ori foarte hiperactiva.
--Da, sa fim prietene, dar bruneta nu parea ca ma mai asculta.Mormaia ceva ce nu intelegeam si apoi a spus pe un ton vesel:
--Pot sa iti spun Mir?

Am dat aprobator din cap si mi-am petecut dimineata ascultand cum vorbea Anne. Macar aveam mintea distrasa de la vis.

Dupa ce ne-am cunoscut mai bine, de fapt, dupa ce am cunoscut-o pe Anne mai bine, caci am decis sa o scutesc de povestea vietii mele deprimante, avand in vedere ca ea a avut o viata inmiit mai frumoasa decat mine, chiar daca nu isi cunostea tatal si fratele ei o ignora. Macar avea pe cineva pe umarul caruia putea plange, care o incuraja fara sa o minta. Si cui poti sa ii ceri sfaturi, decat unei mame?

Si incet, vorbind, veni seara iar Anne a fost chemata la masa. Eu m-am mai plimbat pana s-a lasat cu adevarat intunericul si nu mai vedeam pe unde umblam.

Drept cina am mancat un iaurt cu fructe si fara sa spun nimic, am urcat sus si m-am trantit in pat.

De acea data nu mai eram la spital. Eram cu Anne intr-o camera cu pereti roz, mobila alba si pat cu bandachin. Anne continua sa spuna ceva, ce nu puteam intelege, dar nu arata bine. Chiar cand am inceput sa inteleg, visul a devenit neclar.

***

De dimineata, am avut inca un mic dejun copios. Apoi, am luat o carte masiva din biblioteca si m-am dus in gradina sa citesc. Sa ma afund intr-o alta lume. Dar dupa jumatate de ora, o ploaie de pietricele care ma asalta, mi-a atras atentia.

Speriata ca nu cumva una sa ma nimereasca in cap,am folosit cartea ca pe o aparatoare si am pornit spre locul de unde venea asaltul. Acolo, dupa gard era Anne care se uita foarte concentrata dupa alte pietricele.

--Cred ca vrei sa ma ingropi de vie, i-am spus.
--Incercam sa iti atrag atentia de jumatate de ora. Credeam ca nu o sa ma mai vezi.

O scurta tacere se lasa inainte ca Anne sa vorbeasca din nou.

--Vrei sa vi la mine?m-a intrebat.

Am ramas tacuta. Nu stiam ce sa ii spun. Adica, abia o cunosteam. "Haide, Miranda, doar nu o fi o criminala in serie.", mi-am spus exasperata de propriile principii.

--E innregula?am intrebat incet.
--Sigur. Mama nu e acasa, dar am intrebat-o ieri.

Am fugit in casa sa imi iau o jacheta si sa imi cer voie sa ma duc. Nu prea stiam, dar banuiam ca asa trebuie procedat. Am ales un graba o jacheta de piele si am fugit in jos pe scari. In hol statea doamna Hammelstone care citea ceva de pe ecranul telefonului, asa ca am profitat de ocazie si am intrebat-o:

--Pot sa merg in vecini la Anne?
--Si-a cerut voie de la mama ei?a venit si raspunsul de mama responsabila.
--Da.
--Atunci bine, accepta ea si imi inmana un telefon cu ecran mare. O sa inveti tu sa il folosesti, m-a asigurat.

I-am multumit si am pornit spre casa invecinata. Chiar daca mi se parea ciudat, ma simteam intr-un fel fericita ca mi-am facut o prietena aici. Macar nu o sa fiu singura.

--Mir, ti-a luat o gramada!m-a intampinat Anne.

M-a condus spre trepte. Am avut un déjà vu cand i-am vazut camera. Pereti roz, mobila alba si lucioasa si un pat cu bandachin.

Dupa ce am povestit despre muzica si despre faptul ca eu nu prea am avut acces la ea, Anne m-a lasat sa ma uit la playlist-ul ei. S-a lasat tecerea in camera.

--Anne, cine-i prietrna ta?

Doua capitole intr-o zi. Asta e ceva. Ei, macar m-am revansat pentr capitolul foarte scurt.
Bye☆