Alone

12.

***???***

Am vazut-o in timp ce venea de la scoala.Parea posaca,dar nu era tocmai ceva neobisnuit,mai ales din cauza acelei Daiana.

Nu stiu ce i-a facut,dar ma enervez numai gandindu-ma la cuvintele ei.

Pe cine crede ea ca face fraiera?!

***Miranda***

Nu il puteam vedea,dar eram sigura ca era pe undeva pe acolo,prin tufisuri.

Ca o mica inbunatatire a superbei prime zile de scoala,domnul Hammelstone mi-a trimis un mesaj ca nu poate sa ajunga sa ma ia de la scoala,deci nu trebuia sa discut despre "cum a mai mers astazi".Ma simteam usurata.

Nu mi-a luat foarte mult sa ajung acasa,dar, cum am ajuns,mi-am trantit ghiozdanul pe un scaun din bucatarie si am inceput sa cotrobai prin frigider.

Cand am gasit o bucata de carne ,am taiat-o in doua si am iesit cu ea in gradina.

***???***

I-am auzit talpile tenisilor scartind pe iarba uda si asta ma chema mai mult decat mirosul de carne.

Nu mi-a luat mult sa apar in fata ei. Am putut sa-i vad ochii luminandu-se la vederea mea,dar gandirea mi s-a umbrit cand am vazut ce tinea in mana.Atunci nu gandeam decat cu stomacul meu flamand,care striga intr-una "Carne!Carne!Carne!".

A aruncat bucata de carne pe iarba degerata,ne-pierzand contactul vizual cu mine.

De ce arata dintr-o data asa suspicioasa?

Am infulecat bucata de carne aproape uitand sa respir.Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la ea recunoscator.

***Miranda***

A terminat repede bucata de carne.Parea infometat.

Se uita la mine parca intreband "Acum ce?",asa ca eu am trecut la actiune.

M-am aplecat usor,intinzand mana ca sa ma poata mirosi.Dar nu parea interesat de asta.Atunci,mi-am ridicat mana sa il mangai pe cap.

Blana lui aspra,imi gadila palma,dar era atat de bine!Era cea mai frumoasa realizare din ziua de azi, din saptamana asta oribila.

Mi-am dus usor si cealalta mana,sa il mangai pe gat.

Dar atunci,i-am vazut.

Ochii galbeni ma priveau din umbra .Un marait usor sa auzea.

Intorcandu-se brusc,lupul meu, daca pot sa ii spun asa,a inceput sa maraie tare si sa isi arate coltii.

Dupa cateva minute,mi-am dat seama ca lupul meu era in minoritate,prin varsta si,pribabil in rangul din haita.

Stiam ca va pierde.Asa ca am facut repede primul lucru care mi-a venit in cap,creierul,ne-apucand sa proceseze.

Am inceput sa marai la lup.

Asta l-a luat prin surprindere atat pe el,cat si pe mine.Eu tocmai am marait?

Lupul s-a pierdut printre copaci,lasandu-ne pe mine si pe lupul meu (inca nu sunt sigura daca e inregula sa ii spun asa).

M-am uitat intrebator in ochii lui,de parca m-ar putea intelege.

Dar dupa asta si lupul meu s-a afundat in padure.

Puteam auzi pietrisul de pe aleea din fata scrasnind sub cauciucurile unei masini.

Pentru un moment,am crezut ca doamna si domnul Hammelstone venisera acasa,dar cand am vazut masina mare 4×4,m-am panicat putin.

Nu stiam sa mai aiba cineva cheia de la poarta.

Dar inainte sa pot face ceva,Anne sari cu o fata super-zambareata din masina.

--Ce faci?am intrebat-o confuza.

--Pai am venit sa iti aduc ceva ce cred ca o sa te bucure.

M-am uitat la ea confuza in timp ce ii facea semn domnului care o adusese cu masina sa deschida portbagajul.

Barbatul ridica un sac pe care il tranti pe jos in fata mea.

Eram din ce in ce mai confuza.Dar Anne,parand amuzata de nestiinta mea,deschise sacul.

Am simtit cum mi se face instantaneu rau.Genunchii au inceput sa imi tremure.Stiam ca aveam ori sa lesin,ori a ma iau la bataie cu Anne,asa ca mi-am luat telefonul din buzunar si am apasat pe contactul pe care scria Doamna Hammelstone.

"Alo?"imi raspunse ea.

"Va rog,haideti acasa acum!"am spus cu disperarea citindu-mi-se in ton.

A raspuns cu un ingrijorat "bine" si a inchis.

Speram sa se grabeasca,caci nu stiuam cat ma mai puteam abtine sa actionez la cele doua sentimente care ma copleseau.Ura si groaza.Asta era tot ce simteam.

Hei!Stiu ca ,capitolul nu e nu stiu cat de lung,dar mi-a venit ideea acum cateva minute si trebuia sa o scriu.

Doar trebuie sa va mai tin si eu in suspans cateoata.

Sper sa va placa,iar daca va place,votati si comentati.Nici nu stiti cat ma ajuta de mult aceste doua ,mici gesturi...
Bye!☆