Alone

41.

***Nick***
Tot ce simteam era o durere profunda in piept si mainile mele inghetate. Asta pana cand una dintre maini mi s-a incalzit brusc. I-am simtit prezenta Mirandei, dar nu puteam sa ma misc, la inceput.

***Midanda***

Am fost atat de bucuroasa cand a deschis ochii incat nu m-am putut controla si l-am imbratisat strans, lasandu-l fara suflare.

--Imi pare rau, i-am spus rusinata.
--Nu-i nimic. Daca nu ma imbratisai tu o faceam eu.

A dat sase ridice, dar l-am oprit.
Trebuia sa le anunt pe vindecatoare de trezirea lui. Nu voiam sa mai las ceva sa i se intample din cauza efortului depus de a sta in picioare sau dea umbla. Am iesit in fuga din cort aproape imbrancind unul din lupi sa se dea la o parte. Cand am gasit o vindecatoare am luat-o de brat si am tras-o dupa mine la cort fara sa imi pese de lupul pe care il maingaia.

Cand l-a consultat pe Nick, a fost uimita. Se putea simti uimirea radiind din ea.

--Ce s-a intamplat?am intrebat ingrijorata.
--El...,el tocmai a invins visul.
--Cum adica...vrei sa spui ca... nu se poate!am sarit aproape pana in tavanul cortului. Eram atat de bucuroasa! Nu stiu cum as fi descris sentimentul altfel ; mi s-a luat o piatra de pe inima. I-am simtit greutatea disparand in aer.
--Um, si "visul" e boala de care m-am inbolnavit?am auzit vicea care a facut vinovatia sa ma apese din nou.
--Da..., Nick, trebuia sa iti spun, stiu, dar pur si simplu nu am putut, am spus cu privirea in pamant.

Nick s-a ridicat si m-a atins usor pe brat.
--Stiam, ca stiai ce am patit. Nu stiu cum, dar stiam. De-aia eram in padure cautandu-te pe tine cand am simtit sfarsitul.

M-am oprit din respirat fara sa vreau. Credea ca o sa moara?
--Dar, de ce credeai ca o s-sa mori?am intrebat cu vocea sugrumata.
--Pur si simplu am simtit-o.

Alpha a intrat in cort, stiind ca Nick a invins boala. Puteam sa simt o usoara iritare de la el, dar totusi, il privea cu solemnitate.
--Nu credeam ca o sa reusesti, omule, i-a spus. Nici un om nu a mai reusit.
--Vrei sa spui ca ai mai incercat asta si pe altcineva?am intrebat incepand sa ma enervez, dar neajungand in punctul acela, deoarece, ceva mi-a atras atentia. O pala usoara de vant a intrat in cort, plina de mirosuri cunoscute.

***Aidan***

Patrula s-a adunat in doua secunde infata cortului. Misiunea cea mai importanta era sa ii aparam pe Miranda si pe Nick, care urmau sa fie cei mai importanti pentru haita odata ce Nick a invins visul. Nu puteam, in secret, sa nu imi doresc sa nu fi reusit, ca sa pot urma eu cel caruia ii va fi trimis visul, dar, cand am vazut-o pe Miranda cum astepta langa patul lui, dorinta aaceea mi-a disparut. Voiam ca ea sa fie fericita.

Nu a durat mult pana ca, cealalta haita sa isi faca aparitia. Am inghitit in sec cand am vazut cat de multi erau pe langa noi. Lupta era clar in favoarea lor. Vedeam lupii cazand unul dupa altul. Multi prieteni, lupi care au mai avut grija de mine, si-au pierdut viata in ziua aceea. Inclusiv Ross. Am privit cu groaza cum patru lupi au sarit pe el si si-au infipt coltii in gatul lui. Adrenalina mi-a umplut venele. Am fugit im directia lor si i-am omorat pe loc pe lupii care mi-au ucis fratele.

Am iesit din batalie tragand trupul neinsufletit al lui Ross, care se transformase la loc in om. Ochii lui albastri pareau pierduti in zare. Sangele inca ii mai curgea pe gat in jos. Am zacut acolo si l-am protejat de toti lupii care au incercat sa se apropie.

***Miranda***

Am auzit un schelalait plin de durere care mi-a umplut ochii de lacrimi. In acel moment, Alpha nu m-a mai putut tine. M-am zbatut pana i-am alunecat printre degete si am fugit afara. Primul lucru pe care l-am vazut a fost Aidan, omorand patru lupi deoata. Apoi a plecat, tragand dupa el un lup. Puteam spune ca era foarte apropiat de lupul acela. Eu nu stiam cine era. M-am simtit vinovata ca, din cauza scopurilor mele putin egoiste, nu stiam nici macar cine erau prietenii lui Aidan.

In fata mea erau atatia lupi morti incat nu mai puteam sa imi tin nervii in interior. L-am cautat pe Alpha cel tradator cu vederea de lup si cum l-am gasit am fugit la el. In mintea mea, trebuia sa il dobor, dar a fost mult mai rapid decat mine. M-a pus la pamant inainte sa realizez macar. In doua secunde Alpha a fost langa mine.

--Nu indrazni sa o atingi!l-a amenintat pe tradator.
--Nu o sa poti face nimic in privinta asta nu?a spus acesta cu un ranjet. Odata ce omul a invins visul, numai esti Alpha. Nu te mai poti transforma, deci nu ma mai poti rani, i-a spus prinzandu-l de guler. Alpha a incercat sa riposteze, dar nu mai avea putere.

M-am ridicat uimita incercand sa ma dezmeticesc si sa imi dau seama ce ar trebui sa fac. Dar a fost prea tarziu. M-am uitat incremenita cum tradatorul i-a strapuns pieptul cu ghearele. Alpha a dat sa urle, dar pe gura i-a iesit un sunet omenesc.

--Nu!mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca eu am fost cea care a strigat. Am cazut in genunchi langa Alpha.
--Miranda... trebuie sa iti spun ceva. El e defapt tatal tau adevarat, a spus cu lacrimi in ochi. Cand am aflat despre tine, m-am simtit tradat, dar am putut sa o las pe mama ta singura pe drumuri in situatia aceea. Ea a negat faptul ca nu erai copilul meu ca sa nu fie omorata. Ai avut dreptate despre ea... e schimbatoare...cu doua fete.
--Nu... te rog nu muri, am spus incercand sa imi opresc plansul. Nu o sa ma descurc singura.
--Ba da..., a spus cu privirea in locuri indepartate. Sa ai grija de ei. Tu esti noul Aplha.

Asa si-a dat ultima suflare falsul meu tata, dar singurul care s-a comportat ca unul pentru mine, chiar daca un timp scurt.

Toti lupii s-au oprit din lupta. Credeau ca au invins. Credeau ca au scapat usor. Nu stiu ce am facut, dar i-am alungat odata pentru totdeauna. Eu imi amintesc doar o mare de rosu.

Oameni buni, ne apropiem de un sfarsit si eu devin tot mai sentimentala.

Multumesc pentru sfaturi si pentru comentarii. O sa tin cont de ele , promit. Dupa ce termin cartea o sa o corectez pe toata de la inceput.
Va multumesc mult pentru tot.
Pe data viitoare
Bye☆