Simțeam cum ochii mei doreau să se închidă iar.
Adevărul e că mă săturasem de starea asta de oboseală continuă, și voiam s-o fac să dispară cât de curând.
Încă stăteam cu capul pe umărul lui, și deși nu părea, eram foarte confortabilă.
Ethan mă ţinea cu mâna dreaptă de mijloc în timp ce mână lui stângă era încrucișată cu a mea. Mă săruta ocazional pe frunte și îmi spunea cât de mult mă iubește și cum nu ar putea trăi fără mine.
Nici eu nu aș putea trăi fără el, și cred că deja o știa.
E:-Cred că ar trebui să te întinzi în pat, Hope. Ești obosită și judecând după ochii tăi o să adormi curând.
L-am lăsat să se ridice și să mă ajute. Din motive necunoscute mie, parcă nu mă puteam înțelege cu corpul meu care părea greu dintr-o dată.
Am început să mă simt mai bine de cum Ethan m-a acoperit cu pătura care zăcea împăturită la picioarele mele.
Eu:-Și tu pari obosit. Ar trebui să te duci acasă și să te odihnești.
Ethan s-a așezat din nou pe marginea patului. Și-a plimbat puțin mână prin păr, în timp ce se uita în oglinda din dreptul patului.
În final a lăsat un căscat să-i scape printre buze și și-a întors capul spre mine.
E:-Sunt bine. Dacă vrei pot să rămân aici.
Eu:-Nu vreau să te obosești prea tare. În plus nu știu dacă e o decizie bună. Nu vreau să ai probleme din cauza mea.
Voia să răspundă dar zgomotul uși l-a făcut să se oprească.
Fratele meu, care fusese mai ceva ca o furtună în urmă cu câteva minute intrase acum mai calm ca niciodată.
J:-Tata vrea să pleci, Hell.
Tonul lui era acid, într-un fel zeflemitor. Ethan nu i-a dat importanță, în schimb pe mine m-a deranjat.
Eu:-Jay!
Nu am ţipat la el. M-am răstit puțin, doar cât să știe că m-am supărat.
E:- Și dacă nu vreau să plec?
Jay se uita de la mine la Ethan. Părea încă nervos, și în fond fusese mințit, la fel ca mine. Diferența era că eu îl iubeam pe Ethan diferit de cum o făcea Jay.
Pentru Jay, Ethan era ca un frate mai mare, un fel de de model la care se putea uita zilinc. Se simțea trădat, și așa m-am simțit și eu pentru o fracțiune de secundă. Doar că pentru mine Ethan era totul, și aveam nevoie de el.
J:-Tata o să aibă un cuvânt de spus în asta. O să încerc să-l conving, dar nu promit nimic, spune uitându-se spre mine.
După ce Jay a ieșit pe hol am putut auzi disputa dintre el și părinți noștri.Tata avea un ton ridicat care a fost într-un final cizelat de mama. Nu am fost în stare să aud ce spuneau, dar cert e că s-a sfârșit rapid.
La scurt timp am primit un mesaj de la Jay: „Spunei lui Hell să aibă grijă de tine ".
I l-am arătat lui Ethan care a început să zâmbească de cum l-a citit.
S-a făcut mai comod pe scaunul învechit, care fusese adus pentru mama și mi-a luat mâna între mâinile lui calde.
E:-Mocofanii ăia doi o să plătească pentru ce ţi-au făcut.
Amintirea lui Quentin și Wells era oarecum tulburătoare. Nu voiam să-l îngrijorez și mai mult, așa că nu am stat prea mult pe gânduri.
Eu:-Au murit amândoi. Presupun că au plătit deja.
A dat din cap aprobator. Câteva minute mai târziu își privea telefonul cu o expresie inexplicabilă.
Eu:- E totul în regulă?
E:-Nu chiar, răspunde rapid.
Eu:-De ce nu?, întreb dorind să aflu mai mult.
Ethan mă privește și scapă un oftat urmat de un alt căscat.
E:-Unchiul Adam tocmai a intrat în oraș. A aflat de pe drum despre accident. De la oamenii lui, completează văzându-mi chipul mirat.
Vrea să treacă mâine pe-aici. Să se asigure că ești bine.
Eu:-E foarte drăguț din partea lui.
E:-Așa o vezi tu. Ai tăi nu o s-o vadă la fel.
Remarca lui m-a făcut să înțeleg mai bine. Acum eram probabil pe aceiași lungime de undă.
E:-O să iasă foarte urât când o să se întâlnească. Mama ta poate e încă îngrozită de el, și are tot dreptul. A făcut lucruri oribile. Iar tatăl tău o să țină garda sus. În parte pentru mama ta, dar și pentru că o să aibă de-a face cu un alt Hell. Din păcate unchiul nu vrea să mă asculte.
În mintea mea se formau scenarii, care nu erau deloc plăcute. Ethan era una pentru tata, dar unchiul lui era deja prea mult. Și oricât aș vrea să-și păstreze cumpătul știu prea bine că ar fi imposibil.
E:-Uită-te la tine, Hope. Deja gândești prea mult mult.
Eu:-Nu, eu doar...
E:-Tu doar îți faci griji. E în regulă, ai tot dreptul. Dar eu o să fiu acolo, la fel și fratele tău. Sunt sigur ca putem să-i ţinem pe loc. Nu se vor răni reciproc. În plus unchiu nu vrea să se ajungă prea departe. Vrea doar să fie sigur că ești bine.
Eu:-Știu, dar eu doar...
E:-Ai nevoie de odihnă, Hope. Haide, culcă-te.
M-am întins mai bine în patul care era neașteptate de moale. L-am mai privit o ultimă dată pe Ethan, apoi mi-am închis ochii.
E:-Te iubesc!
Eu:-Și eu te iubesc!
E:-Eu te iubesc mai mult!
Eu:-Atunci și eu te iubesc mai mult.
