Ethan p.o.v
Spatele lui era lipit de peretele opus mie, pe care se afla întrerupătorul. În sinea mea eram sigur de persoana din spatele meu, dar când m-am întors s-o privesc am fost plesnit din plin de șoc.
În dimineața în care am plecat din California eram sigur că în ciuda măsurilor mele de precauție unchiul Adam nu avea să stea de-o parte.
Să-l văd în seara asta, aici, și atât de schimbat, m-a făcut să mă simt lovit de realitate. M-a făcut să realizeze că totul era real, și că eu eram poate doar un copil îndurerat care se juca cu viața unei fete inocente.
A:-Pot avea onoarea de a a vorbii cu nepotul meu?
Nepotul. Fusese un cuvânt auzit doar în ultimii trei ani. În primii 14 ani din viața mea fusesem mințit de singururl om pe care-l aveam. Îmi începusem viața în minciună și poate așa și aveam s-o închei. Mințindu-mă că moartea ei îmi v-a alina durerea, sau că-mi vă potolii dorul de tată.
Eu:-Sunt sigur că nu ai nevoie de acordul meu pentru a porni o conversație, unchiule.
Într-un mod absurd, primul cuvânt rostit de mine în ziua în care am împlinit un an a fost ,,tata". Adam a luat asta ca atare, așa că a fost de acord să-i spun așa pe durata copilăriei mele.Poate greșala lui a fost că m-a lăsat să cred că-mi era tată.
Când avem 14 ani am nimerit în mijlocul unei discuți despre moartea tatălui meu și despre cum dragul meu unchi Adam trebuie să mă crească într-un mediu sănătos,potrivit pentru un copil.Aia a fost ziua în care mi-am văzut mama pentru prima și ultima dată ,dar și ziua în care am ieșit de sub controlul lui Adam.Fumatul a fost un început?
Pentru mine da.M-a eliberat de toată ura pe care o simțeam,și mi-a adus în vedere senzația de libertate.
A:-Ce-i în capul tău ,Ethan?
Eu:-Răzbunare,răspund senin.
Simțeam cum îmi tremură picioarele de la genunchi în jos,așa că m-am așezat pe marginea patului.Oftatul greoi al unchiului a umplut încăperea.L-am privit făcând câțiva pași până în fața biroului meu gol.A tras cu ușurință scaunul acestuia,și la cărat până în fața mea,apoi s-a așezat.
A:-Fata e nevinovată.
Eu:-Știu,spun făra vreo expresie deosebită.Cu toate astea ,ea e punctul lor slab.
Nu aveam de gând să-i spun că am momente zilnice în care aproape mă răzgândesc.Trebuia să înțeleagă că sunt ferm convins de ceea ce îmi doresc să fac.
A:-Nu poți s-o ucizi,Ethan.E complet lipsită de aparare.
Eram extenuat,și nu eram dornic să cooperez în momentul de față.Nu eram beat,sau drogat.Aveam mintea lipede și îl înțelegeam.Eram conștiant,știam ce urma să fac și mi-o asumam.
Eu:- Dacã tot ai bătut drumul până aici,sunt convins că poți să mă oprești și mâine.
M-am întins în pat hotărât să dorm.Nu țin minte să-l fi auzit plecând de lângă mine,cu toate că nu prea îmi păsa.
Hope p.o.v
După cele întâmplate aseară eram sigură că voi întârzia cel puțin la prima oră.De cum m-am trezit am fost într-o grabă totală.
Dormeam pe podea de câteva zile,așa că mă durea spatele,dar încercam să nu mă plâng.Știam că trebuie s-o ajut pe Miranda cumva,și intenționam să fac asta astăzi, după ore. Trebuia să căutăm un bilet de autobuz pentru locul în care voia să ajungă.Avea să plece din gara centrală cu un autobuz decent,dar în momentul de față asta era singura noastră opțiune.
M-am îmbrăcat repede și mi-am luat ghiozdanul.Am lăsat-o pe Miranda dormind,și am ieșit în liniște din casă.
M-am proptit în fața mașinii încercand să-mi caut cheile de la mașină,care probabil se ascundeau la fundul rucsacului sub toate cărțile mele.
Un claxon mi-a întrerupt căutarea,făcându-mă să-mi ridic capul.În mod neașteptat era Ethan,care părea să-mi zâmbească dulce. În primă fază nu eram sigură că se uită la mine,dar la scurt timp am realizat că eram singura persoană pe care ar fi putut s-o vadă.
Am renunțat la căutarea cheilor în momentul în care și-a parcat mașina în fața casei mele,și m-am dus spre el.
E:-Ai de gând să urci?
Aveam să-i rămân datoare.M-am urcat în dreapta lui,și imediat a început să conducă.Eram fericită în compania lui Ethan .Era felul lui care mă făcea să mă simt bine,poate pentru că era atât de transparent,poate chiar diferit de ceilalți.Tot ce ține de Ethan mă atrage într-un mod foarte ciudat,și habar n-aveam dacă era bine sau rău.
