Lucrurile se mișcau într-un ritm haotic pe lângă Hope.Își petrecuse dimineața cu Ethan ,care a condus-o acasă după ore.
Împreună cu Miranda a început să caute un bilet spre salvare,care întarzia să se ivească,apoi a fost nevoită să poarte o discuție cu fratele ei care iar intrase în belele.
La sfârșitul zile se alesese cu o durer de cap.Era extenuată,și cu toate astea ,undeva într-un colț liber al minții se gândea la el.Fusese drăguț cu ea de la bun început ,lucru care nu se întâmpla prea des,cel puțin cu băieți din școala ei. Ethan nu-i ceruse nimic în schimb,însă ea simțea că-i datorează ceva.
Simțea fiori de câte ori era prin preajma lui.Se simțea bine,vie.
Ethan nu era departe de ea.Hope îl cucerise din prima,doar că un caracter precum al lui nu putea recunoaște asta pur și simplu. Simplitatea ei era fermecătoare. Era cuminte și retrasă, poate cineva așa agitat și vulcanic cum era el o putea schimba.
Dar tocmai din cauza pasiuni pe care o dezvoltase într-un timp scurt, Ethan nu voia să se mai apropie prea mult. Nu voia s-o distrugă la propriu. Dar nu asta urmărise de la început?
Se poate spune că nu mai știa nici el ce vrea.
În momentul de față însă , e sigur de un lucru... Vrea să scape din discuția aprinsă purtată mai mult de unchiul său.
Argumentele lui Adam nu fac decât să-l dea peste cap și mai tare. Într-o secundă dorește s-o vadă moartă la picioarele lui iar în altă își dorește s-o vadă lângă el.
Cu siguranță e completarea lui perfectă.
În capul lui se iscă un fiasco total. Își lasă unchiul de izbeliște și se închide în camera lui. Involuntar privește printre draperiile ușor crăpate și o vede pe ea. Părea posomorâtă, pierdută într-o lume unde trebuie să egaleze standardul de perfecțiune.
Fusese diferită în club. Începuse să se distreze și să se distanţeze treptat de problemele ei. În seara aia fusese 100% acolo, cu el.
În mod neașteptat, pentru Ethan fusese o seară plăcută. Poate chiar mai mult de-atât. Fusese pentru prima dată când vorbise cu o fată. Prima dată când nu era totul despre săruturi și favoruri de genul.
Avea numărul ei, și cum și-ar fi dorit să repete experiența s-a gândit să-i scrie.
,,E:-Ce mai faci, Hope? "
Începuse să se simtă ciudat. Oare Ethan Hell avea emoții pentru prima dată în viață?
Pentru noi nu e urmă de îndoială, dar pentru el este. El nu avea emoții.
,,H:-Destul de bine. Tu? "
Hope era rapidă, ce-i drept. Adevărul e că Ethan nu se aștepta la un răspuns din partea ei... Nu avusese așteptări niciodată.
,,E:-Mă gândeam.... Ce-ai zice să ieșim în seara asta? "
Se așezase pe marginea patului său. Începuse să strângă între degete cuvertura albastră de pe acesta.
,,H:-Nu știu ce să zic, Ethan....sunt destul de obosită pentru club momentan. "
,,La naiba!", gândea el.
Ethan nu accepta un nu ca răspuns. De altfel, nimeni nu-i putea spune nu, cu atât mai puțin o fată. Dar Hope nu era ca fetele din anturajul lui,iar el știa asta.
,,E:-Defapt, am nevoie de un pachet de țigări. Magazinul e chiar în capătul străzii.....Vrei să mă însoțești? "
Nu mai putea sta locului. Începuse să se plimbe prin cameră asemenea unui leu înfometat. Nu mai avea răbdare.
,,H:-În regulă. Vin cu tine. "
Avusese noroc, sau poate Hope îl considera simpatic, în momentul de față ,însă, chiar nu mai conta.
Își părăsise telefonul în buzunarul blugilor, în timp ce s-a repezit să-și i-a geaca.
A ieșit val vârtej din camera lui, și a trecut nepăsător pe lângă unchiul lui, care din câte observase era încă în același loc, ieșind pur și simplu din apartament.
Încă din spatele ușilor din sticlă, de la intrare, o cauta cu privirea pe șatenă.
De cum se izbise de frigul de-afără o observase și pe Hope, care pentru el era îmbrăcată prea subțire, fiind acoperită doar de un hanorac.
A îmbrățișat-o scurt, doar pentru că a simți nevoia s-o facă. Fusese copleșit de brațele ei, care nu-l respinseseră. Era pentru prima dată când se simţea așa, fără să fie nevoit să abuzeze de vreo substanță în particular.
Au început să meargă umăr lângă umăr. Mâna lui dreaptă era încolăcită în jurul taliei ei micuțe. Refuza să-i de-a drumul, iar ea părea să
nu fie deranjată de asta.
Fusese un drum destul de tăcut. Ea era pusă pe gânduri încă de când au plecat, iar Ethan era curios de mic.
Până la magazin fusese pus în temă cu anumite lucruri. Situația Mirandei era încă un secret, care de altfel o macina din plin.
Singura problemă divulgată fusese despre fratelei ei, care se tot adâncea în anturaje nepotrivite vârstei lui. Ethan se regăsea în puștiul problemă.
Când au intrat în magazin s-au despărțiți pentru câteva minute. S-au regăsit la casă, cu un pachet de țigări și două pachete de bomboane puternic colorate.
H:-A trebuit să inventez ceva ca să ies din casă.... Astea sunt preferatele fratelui meu, spune arătând spre bomboane. Știam că mama m-ar lăsa să ies să i le cumpăr.
Ethan nu mai ceruse explicații. A achitat cumpărăturile și au ieșit împreună, începând să meargă pe același drum.
Deși nu-ș dădea seama, avea un zâmbet de milioane, care-i dezvăluia gropițele.
Ajunși în fața casei ei s-au mai îmbrățișat pentru o ultimă dată. Ethan a sărutat-o pe obraz, după care s-a facut nevăzut.
Intrase în scara complexului, ascuns de întuneric. A admirat-o câteva minute, timp în care ea stătea pe loc cu mâna pe obrazul drept. Era frumoasă, în opinia lui.
Când s-a asigurat că Hope a intrat în casă, a început să se îndrepte spre apartamentul lui.
La sosire fusese întâmpinat de unchiul lui. Adam fusese îngrijorat, chiar dacă nu lipsise mai mult de 10 minute.
A:-Ce te-a facut atât de fericit?
,,Poate cine te-a făcut atât de fericit? ar fi foat mai potrivit ",gândi el.
A decis să fie la fel de ignorant. S-a închis în camera lui, și și-a dat jos geaca și tricoul.
Realizase că furtuna din mintea lui începuse să se domolească. Acum era sigur că pentru o perioadă nu o s-o rănească pe Hope....cel puțin până el nu v-a fi rănit de ea.
