Ethan p.o.v
Tresar buimac. Realizez că am o durere de cap îngrozitoare, și că mâna mea dreaptă e complet amorțită. Aparent, am adormit sprijinit de fereastră. Sperând că nu am fost observat privesc spre fereastra opusă. Lumina din camera ei era stinsă, iar ea probabil nu mai era acolo, ceea ce înseamnă că nu mai am nimic de făcut.
Hotărăsc să fac dușul după care râvneam. După asta decid să plec spre un club. Nu cunosc zona suficient de bine, dar sunt sigur că mă pot descurca.
Mă îmbrac cu câteva haine din geamantanul care stă vizavi de patul meu. Poate ar trebui să despachetez.....Poate că planul meu o să dureze ceva.
La urma urmei ,Hope nu e una dintre fetele lipsite de creier care vor doar o aventură de-o noapte. Sunt sigur că e mult mai dificilă de-atât. Sunt pregătit s-o fac să aibă încredere în mine......Vreau s-o rănesc ,s-o văd suferind chiar și înainte s-o ucid.
Bătălia din capul meu mă face să mă întreb daca nu cumva o iau razna. Răzbunarea pare o opțiune perfectă pentru mine, dar în același timp mă simt murdar. Nu sunt cel mai sfânt om ,dar nu credeam că voi ajunge să ucid, în adevăratul sens al cuvântului .
Mă gândeam la scurta conversație purtată cu unchiul meu. Faptul că există un anumit motiv pentru care n-aș fi în stare să-i iau viața mă intrigă. Nu aș ceda în ultimul moment.... O s-o duc până la capăt.
Înhaţ cheile de pe noptieră și ies din apartament, apoi, încui ușa în urma mea. Urc în mașină fără vreun plan clar stabilit.Daca n-am să găsesc un loc pe gustul meu, măcar mă aleg cu o plimbare care să-mi limpezească mintea....... S-au cu vreo ușuratică care să ma facă să uit de toate. Îmi e tot una.
Pornesc motorul și, dintr-un impuls prostesc, mă uit spre casa de alături. Cum nu văd nimic ce mi-ar putea capta atenția plec de pe loc fără vreun regret.
Aveam să-mi fac de cap, măcar pentru o seară înainte să-mi intru în rol. După seara asta, poate, aveam să realizez în ce mă bag. Poate aveam să-mi dau seamă că nu o să mai fie o cale de ieșire, care,poate,nici nu a fost acolo defapt.
Hope p.o.v
L-am cautat pe Jay prin toată casa. L-am sunat în repetate randuri, dar aveam vaga senzație că încerc degraba.
Era de parcă îl înghițise pământul la propriu.
Am vorbit cu prieteni lui, cu puștii care încă au capul pe umeri, dar n-am primit un raspuns concret.
Începeam să-mi fac tot felul de scenarii încap. Poate, din cauza discuției noastre din mașină, s-au din cauza fricii a fugit de-a casă. Poate a făcut vreo supradoză, și zace mort în spatele unui tomberon de pe o stradă înfundată.
Mă speria gândul că mama și tata vor ajunge din clipă în clipă, și că eu n-o să am ce să le spun. Aveau să fie foarte furioși.
Starea mea anxioasă a crescut cand am auzit ușa de la intrarea deschizându-se zgomotos.
Credeam că aveam să dau de belea, până când mi-am vazut fratele intrând în sufragerie.
Realizasem că Josh nu fusese prea milos cu el. Avea buza spartă și încă mai era pătat de sânge pe obrazul drept. Lăsând astea de-o parte părea calm.
Eu:-Pe unde ai umblat? Și, unde îți e telefonul? Ai ideea cât de îngrijorată am fost?
Oftatul lui plictisit mă scoate din sărite. Atitudinea lui revoltată mă face să-mi pun la îndoială calmitatea. Poate aveam să cedez curând.
J:-Am făcut o plimbare..... Ca să mă calmez. Acum, ajută-mă să curăț sangele ăsta ca să nu am probleme cu mama și tata.
Eu:-Să te ajut?
Expresia lui încrezătoare se schimbă radical. Părea șocată, poate chiar puțin panicat.
J:-Uite, Josh a făcut câteva comentarii la adresat ta.....n-am putut sta de-o parte.
Eu:-Și vrei să spui că din cauza mea te-ai ales cu buza spartă?
Își dă ochii verzi peste cap și se așează pe canapeaua din fața mea, bătând din picior agitat.
J:-Crede-mă,Hope,poate dacă nu-ș expunea public fanteziile nu m-ar fi interesat și nu aș fi sărit la gâtul lui.
Mă încrunt scârbită gândindu-mă la circumstanțele în care discută băieții ăștia fandosiţi precum Josh.
Încerc să dau drumul gândului că Josh are vedenii în ceea ce ce mă privește și îl apuc pe Jay de mână.
Eu:-Foarte bine, atunci, să te curățăm înainte ca mama și tata să ajungă, spun trăgându-l după mine pe scări.
După câteva minute, acesta arăta oarecum bine. Încă puteai observa rana de pe buza lui, dar am căzut de acord să inventăm o poveste stupidă pe loc în caz că unul dintre ei va intra la bănuieli.
Eram amandoi agitaţi, dar sentimentul s-a risipit brusc atunci când am fost anunțaţi printr-un mesaj de la mama, că n-ar trebuii să-i așteptăm pentru că tata a insitat să o scoată pe mama la un fel de întâlnire.
Am improvizat o cină decentă și ne-am dus la culcare devreme, fiind amandoi plictisiți.
Eram atât de obosită. Și cu toate astea, pe lângă toate lucrurile care îmi treceau prin cap, ceva m-a făcut să zâmbesc..... amintirea zâmbetului lui Ethan.
