Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Epilog

Soarele bătea cu putere. Auzeam valurile, dar de data asta, un sunet era mult mai frumos decât ele.

Rasul lui Matthew.

Era in apa cu Liam, sotul meu aruncandu-l in sus si prinzandu-l exact înainte sa cada in mare. De fiecare data Matthew se prindea de parul lui Liam si radea, pupandu-l pe nas cu buzele lui rosii si micute. Avea parul blond, carliontat si ochii mari, caprui. La cei 5 ani ai lui, alerga tot timpul. Si spărgea multe lucruri. Liam îl mai prinse inca o data si se uita la mine, facandu-mi fericit cu mana. I-am răspuns razand. Îl lua pe Matt pe umerii lui si alergară afara din apa, pana la mine. Îl lasa pe jos, Matt venind la mine si pupandu-mă apăsat pe obraz. Am ras si l-am ciufulit. Liam se trânti pe nisip, lângă mine si mă privi. Matt se ridica din bratele mele si se duse la primul copil pe care l-a vazut, începând imediat sa se joace impreuna. M-am uitat din nou la Liam si l-am luat de mana.

-Te iubesc, sopti si mă saruta apăsat.

-Si eu, am spus si mi-am pus capul pe umărul lui.

Mă uitam la Matt, la gesturile lui, si, pentru prima data in mult timp, momentul cand l-am născut mi-a revenit in minte.

...

Am deschis ochii brusc. O durere imensa imi cuprindea bazinul, iar atunci mi-am dat seama. A venit timpul. Capul îmi vajaia groaznic, iar durerea era cumplita. L-am prins pe Liam de brat, strângând cat de tare am putut.

-Liam, ia cheile de la masina! Am strigat repede, facandu-l sa deschida ochii.

A sărit din pat repede, punând pe el repede o pereche de pantaloni si un tricou. Se incalta repede si veni in stanga mea.

-Respira, spuse in soapta si mă saruta apăsat pe buze, apoi mă ridica in bratele lui.

In timp ce cobora scările auzeam cum soptea "Voi fi tata, voi fi tata". Un alt val de durere puse stăpânire pe mine, facandu-mă sa urlu. Se uita la mine speriat si iesi repede din casa, ducandu-mă la masina.

-Rezista, rezista, rezista, spuse in timp ce mă aseza pe locul pasagerului.

Facu repede rondul masinii si se puse la volan. Porni masina si demara puternic. In timp ce gonea pe străzile Londrei, imi strangea mana intr-a lui. Inca soptea "rezista". Apasa mai tare acceleratia cand un urlet iesi din nou dintre buzele mele. Am încercat să fac trucul ala cu respiratia pe care l-am vazut in majoritatea filmelor, dar ghici ce? Nu merge. M-am uitat la Liam. Avea ochii in lacrimi. I-am strans mana mai tare.

-E in regula, am soptit. Totul va fi bine...

Imi zambi pe fuga. Era îngrijorat. Foarte îngrijorat. Facu un viraj la stanga si parca repede in fata spitalului. Cobori din masina si veni la mine, luandu-mă din nou in brate.

-Te rog rezista, spuse suspinând.

Am vrut sa-l sărut, dar durerea nu ma lasa sa fac nicio miscare. Merse cu mine in brate repede si deschise usa.

-Sotia mea naste! Spuse tare cat sa se audă in toata sala.

Simteam cum tremura. Un doctor veni spre noi insotit de doua asistente care duceau o targa pe roti. Liam m-a pus usor pe targa, inca plângând.

-Vreau sa vin cu ea, spuse dintr-o data, dur. Nu o las.

Doctorul incerca sa spun ceva, dar el insista. Nu auzeam prea bine. Nu ma puteam concentra decât pe durerea acum devenita aproape insuportabila. Am simtit cum targa începe să se miste. Liam ma tinea de mana strâns, alergând.

-Totul o sa fie bine, totul o sa fie bine, spunea suspinand, facandu-mă sa zambesc usor.

-Te...iubesc, am spus in soapta, strangandu-i mana. O sa fie bine, stiu...