Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 45

(perspectiva lui Liam)

Am intrat in casa. Pana acum am fost la surf cu Will crezand ca poate asa gândul la Alice va dispărea. Nicidecum. Doar la ea mă gândeam. Acum cu siguranta era in avion, aproape ajungea acasă.

Am lăsat cheile pe masa din bucătărie si m-am trântit pe unul dintre scaune. M-am uitat la ceas. Ora 1 noaptea. La dracu, am stat mai mult decât m-am asteptat... Din moment ce nu a dat niciun semn, Sam nu era in casa. Am oftat, scotand de sub bar o sticla de vin.

-Pentru tine, Alice! Am spus înainte sa iau o gura mare din lichidul dulce acrisor.

Doar dupa cateva inghitituri, am luat laptopul si l-am deschis. Voiam sa ma uit la un film ca sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat azi. Spre surpinderea mea, browserul era deschis pe mail-ul lui Sam. Prima intetie a fost sa-l inchid... Dar ispita era prea mare. Am dus sageata pe inbox si am apăsat puternic. M-am uitat la primul mail. Era de la facultatea la care invata ea. Am apăsat pe el, desi nu credeam ca pot vedea mare lucru. Am început sa citesc textul scurt, scris in stil italic.

"Domnisoara Samantha April Connor,

Va anunţăm ca ati reusit sa primiti bursa scolara pe timp de 24 de luni la corpul universitatii noastre din Paris, Franta...."

L-am închis repede. Nu trebuia sa stiu mai multe. M-am uitat la data primirii.

-Acum o săptămână? Am spus cu voce tare. Ce dracu?

Am închis laptopul brusc, nervos. Pleca... Si ea nici măcar nu mi-a spus... Cand naiba avea de gând sa-mi spuna? M-am ridicat de pe scaun, cuprinzandu-mi ceafa cu mâinile.

-La dracu cu toate! Am înjurat si m-am dus in camera.

Dupa ce m-am dezbrăcat, am intrat in dus. In timp ce picăturile fierbinti cadeau pe spatele meu, mă gândeam la Alice. Oare ce ii zice Zayn? Oare ea cum reactioneaza? Sunt sigur ca pana acum nu i-a spus nimănui de noi si de ce s-a intamplat cu Zayn de acum este asa. O voiam lângă mine! Voiam ca dupa ce ies din dus, sa pot sa o strâng in brate in pat, sa o sărut.

O usa trântită mi-a dat de inteles ca Sam s-a intors. Am oprit apa fierbinte si am iesit din dus, înfășurându-mă cu un prosop. Am iesit din baie doar pentru a o vedea cum îndesa intr-un geamantan hainele din partea ei de dulap. S-a oprit si s-a intors cu fata spre mine, nespuand nimic.

-De ce nu mi-ai spus? Am intrebat-o dur.

-Aveam de gând sa-ti spun azi, dar erai prea ocupat sa te gabdesti la Alice, spuse serioasa, neschitand niciun sentiment.

Am oftat.

-Sam, intelege ca eu...

-Ca tu o iubesti pe Alice, mă întrerupse. Crede-mă, Liam, stiu... Pastreaza-ti scuzele... Am vorbit deja cu toti... Stiu ca plec...

-Sam, ai primit emailul ala acum o săptămână! Am zis nervos. Te-ai gândit sa-mi spui doar in ziua de dinaintea plecari? Am spus apropiindu-mă de ea.

Se uita la mine tinandu-si buzele intr-o linie subtire.

-Da, exact asta voiam sa fac, spuse dupa cateva secunde si se întoarse cu spatele la mine, începând din nou sa stranga din lucruri. Fara drama, fara sa-mi spui nu stiu cate chestii! Spuse in timp ce mă ocolea ca sa se îndrepte spre geamantan. Si stii de ce nu ti-am spus? Se opri dintr-o data si mă privi.

-De ce? Am intrebat exasperat.

-Pentru ca eram in stare sa renunt la brusa doar ca sa rămân cu tine! Pentru ca daca iti spuneam mai inainte, aveai timp sa-ti spui discursul de adio! Iar asta însemna ca eu sa nu mai plec niciodată.... Si nu vreau asta! Nu vreau sa renunt la viitoarea mea cariera! As face-o!De fapt, as fi facut-o pentru tine... Ca sa raman cu tine...