Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 10

-Ce faci aici? il intreb pe Liam aproape socata.

Se apropie mai mult de mine.

-Nu e nimic intre mine si fata aceea....sa nu crezi ca este ceva...zise el cu voce linistita, joasa.

Nu pot sa descriu ce simteam atunci. Liam venise ca sa-mi zica ca nu era nimic intre el si aia...inseamna ca-i pasa....Alex se uita la noi uimit, mai ales la Liam. Liam inca ma privea intens, parca astepptand un raspuns. Eu eram pe alta planeta,parca rupta de lumea asta.Alex ma lua de mana,asta facandu-l pe Liam sa se incordeze putin, aproape imperceptibil.

-Ce se intampla aici? intreba Alex cu voce mai subtire decat normal.

-Alex....

-Nu-mi vine sa cred! Cum ai plecat, cum ai gasit pe altcineva! Si nu pe oricine.....pe...el, zise aratand spre Liam, care inca ma privea.

-Alex....

-Nu! M-am saturat de minciuni! Nu-mi vine sa cred ca mi-ai zis ca ma iubesti! Nu, rectific! Nu-mi vine sa cred ca te-am crezut!

-Omule,linis....

Dar Alex il intrerupse pe Liam cu un pumn puternic dat in obraz. Am scos un tipat scurt si ascutit, cand Liam si-a pierdut pentru putin timp echilibrul.

-Alex! am tipat.

-Omule,linistete-te...nu e nevoie sa ne batem asa..., zise Liam pipaindu-si falca, dar Alex il mai lovi o data.

-Ok atunci...zise Liam si sari inapoi ,luandu-l pe neasteptate.

Stiam ca nu are sanse, din moment ce Alex facea box de 10 ani, astfel incat in mai putin de cateva secunde, Alex se afla pe Liam, lovindu-l in mod repetat.

Nu am mai stat sa tip la el si am trecut la fapte. M-am dus la Alex nervoasa si l-am intors cu fata spre mine. Nu cred ca am mai dat un pumn in viata mea pentru ca nu am avut de ce, dar acum chiar mi-au folosit lectiile de auto-aparare date de tata. Exact dupa ce l-am lovit, mi-am dat seama ce am facut din cauza durerii din mana.Ce naiba? Am inceput sa sar asa?Eu il iubesc pe Alex..dar...nu credeam ca o sa-i vad vreodata partea asta....Tot timpul s-a comportat atat de frumos cu mine....

Alex si-a pierdut echilibrul si s-a rezemat de un copac. S-a uitat la mine uimit,pipaindu-si falca acum rosie si putin umflata.

M-am repezit la Liam care acum statea pe jos, intins pe spate cu ochii inchisi. Nu parea sa fie constient.

-Liam? Liam! am zis, punandu-i capul in poala mea.

-Alice..l-am auzit pe Alex in spatele meu si am simtit mana lui pe umarul meu.

-Lasa-ma in pace! Lasa-ne in pace! am urlat la el.Nu credeam ca esti in stare sa faci asa ceva.....nici maca nu l-ai lasat za zica ce avea de spus...., acum vocea mea tremura.

-Alice.....

-Lasa-ne! Oricum nu puteai sa stai in Londra. Oricum trebuia sa te intorci. Acum putem sa trecem cu usurinta de momentul despartirii....pentru ca nu te vreau in preajma mea....

Ultimele cuvinte au fost de fapt un murmur.

-Pleaca! am urlat. Pana nu chem si poilitia!

A fost greu sa pronunt cuvintele. Alex se schimbase....sau fusese asa tot timpul,dar am fost prea oarba sa-mi dau seama din cauza dragostei pe care i-o purtam.

-Mai vedem noi, zise el si fugi.

Liam nu isi revenea. Am luat repede telefonul.

-Urgente? am intrebat cu voce sugrumata.

-Da.

-Am...am...am nevoie de ajutor....Cineva este ranit....

Le-am dat adresa. In mai putin de 10 minute o ambulanta isi facu aparitia...impreuna cu vreo 30 de paparazzi.

Am intrat in ambulanta impreuna cu un Liam inconstient intins pe o targa.Tot drumul l-am tinut strans de mana, rugandu-ma sa deschisa ochii, in timp ce asistentele ii ofereau primul ajutor. Stiam cat de grave pot fi loviturile la cap:poate intra in coma, poate chiar sa moara.... M-am cutremurat la ultimul gand.

(perspectiva lui Niall)

Louis a scapat receptorul telefonului pe jos.

-Ce s-a intamplat? am intrebat.

-Liam....e la spital....in stare destul de grava.....zise Louis cu voce soptita.