Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 16

Am deschis ochii brusc. Mi-am dat seama ca eram intinsa pe un pat de campanie. Nu stiu cum ajunsesem sa stau acolo. Usa fu trantita de perete de tipul de ieri.. Trebuia sa-i aflu numele. Tinea in mana o tava de tabla cu o ceasca de cafea si ceva ce vroia sa semene cu o omleta. Le-a trantit pe masuta de langa pat, care se cutremura putin sub grautatea tavii.In tot acest timp, l-am privit atenta: avea miscari exacte, unduitoare, ca de pantera, ochii verzi urmareau cu atentie ceasca de cafea, parul lung si negru acoperindu-i putin obrazul. Dupa ce a trantit tava, s-a uitat la mine, privirile noastre intalnindu-se pentru o secunda, inainte ca el sa si-o mute repede. S-a indreptat spre o perdea si a tras-o cu putere, lumina soarelui eproape orbindu-ma.

-Ce vreti de la mine? am intrebat, desi stiam raspunsul. L-am ghicit de cand am simtit mainile care mi-au acoperit gura in magazia de la magazinul de discuri.

Nu imi-a raspuns nimic. Doar a plecat, de parca nu i-am adresat niciun cuvant. Nici macar nu ma obosesc strigand dupa ajutor. Este destul de destept incat sa nu ma duca undeva unde cineva ma poate auzi si ajuta. Am ramas in aceeasi pozitie, gandindu-ma la un mod de a scapa. Puteam sa jur ca sunt undeva la periferia orasului, unde aproape nimeni nu prea circula. Mi-am dat seama cata dreptate a avut Liam. Trebuia sa-l ascult! Acum Alex ma are....nici nu vreau sa ma gandesc la ce e in stare sa faca.....Iubirea lui pentru mine s-a transformat in obsesie, iar iubirea mea pentru el s-a transformat in ura. O ura pe care nu am mai simtit-o pana atunci.

Ma intrebam ce facea in momentul ala Liam. Cu siguranta voi primi o cearta buna atunci cand ma voi intoace. Daca ma voi intoarce, bineinteles. Cred ca e disperat. Oare a sunat politia? Nu, e genul care vrea sa faca totul singur.....si ma enerveaza asta. Nu vrea ajutorul nimanui.....Apoi gandul mi-a zburat la Alex. Extraordinar cum poate sa controleze totul numai din celula lui.....De ce nu poate sa renunte?

Trei zile in care am stat in camera aia, pe pat, au trecut cel mai greu din viata mea. Tot ce faceam era sa stau si sa privesc peretii ingalbeniti din cazua timpului. Din incercarile mele de a scapa, mi-am dat seama ca sunt intr-o casa parasita, la etaj si da, la periferia orasului. Toate incercarile au esuat, fiind prinsa imediat cum coboram scarile.Ieri am incercat sa ies chiar si pe geam si am reusit sa ajung la sol, dar apoi un tip vanjos m-a daramat. M-am zbatut cat am putut, dar stransoarea lui ma sufoca, in curand ramanand fara energie. Singura solutie era sa-l musc de mana si asa am facut, pana cand am simtit sangele lui in gura.Acesta m-a scapat la pamant, urland, asa ca am zbughit-o repede departe de casa, dar atunci cand 3 tipi imensi sar pe tine,  e greu sa scapi. M-au tarat in camera si de data asta au acoperit fereastra cu o tabla. Credeam ca va fi usor sa o inlatur, dar nici pana acum nu am reusit. Singura mea sursa de lumina a fost astupata, asa ca a cum ma multumeam cu o veioza care palpaia. Si toate astea fara ca Liam sa-si faca aparitia. Probabil e egoist din partea mea sa cred ca va face orice  ca sa ma salveze, dar nu stiu de ce, ma asteptam la asta. In astea cateva zile am aflat ca pe tipul din colt il cheama Derek.Nu mai este asa de distant si de rece cu mine. Am observatr ca se comporta mai ok cu mine....cel putin nu-mi mai tranteste tava cu mancare.

(perspectivca lui Liam)

Nu mai puteam sa dorm, beam 3 litri de cafea pe zi si nu ieseam din casa. Apelurile de la baieti nici nu le bagam in seama. Cand am raspuns in sfarsit, toti  au inceput sa ma intrebe ce am. Nu puteam sa zic nimic. Ma ingrozea faptul ca cineva ma urmarea in fiecare secunda. Putea sa vada cu cine vorbesc, ce fac. Tot. Ultimul lucru pe care vroiuam sa-l fac era sa le fac rau baietilor. Si Alice. Unde este? Cum este tratata? Ma asteapta? Spera ca o voi salva? O dezamagesc.....Ma sperie un mesaj.....un mesaj care zice ca orice miscare gresita de a mea poate sa conduca la ranirea lui Alice. Am intrat in baie si m-am uitat in oglinda. Aveam ochii rosii, cearcanele de sub ei fiind imense. Aratam ca un zombie.....De fiecare cand inchideam ochii, un cosmar imi revine in minte. Cosmarul de a o vedea pe Alice chinuita. O lacrima mi s-a scurs pe obraz. Inainte sa-mi dau seama, oglinda a cazut la pamant, sparta. Pumnul meu inca se afla pe perete, sangerand de la impactul cu sticla ciobita. Nu suportam sa ma mai vad. Mi-era rusine de mine.Sunt un las.....un las care nu o poate salva pe fiinta iubita.