Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 38

(perspectiva lui Alice)

Era trecut de miezul noptii, iar eu nu puteam sa închid un ochi. Era noaptea de dinaintea nuntii... Si, asa cum era normal, Zayn a fost luat cu forta la petrecerea burlacilor organizata de Niall, Louis, Harry si Simon. Nici nu voiam sa mă gândesc la ce au pregătit pentru el.

M-am ridicat din pat si m-am îndreptat spre balcon. M-am uitat prin usa de sticla pentru câteva secunde înainte sa ies in aerul cald al nopții. După cateva minute de stat acolo, mi-am dat seama ca o plimbare pe plaja ar fi mult mai buna. Am iesit din camera si am luat liftul cat de silentioasa am putut eu sa fiu. Am traversat holul scufundat in întuneric pana când am simtit sub tălpi nisipul de pe plaja. Am inspirat adânc aerul curat si am început sa mă plimb cu pasi mari, lenti.

Mi-am dat seama ca nu puteam sa mai visez la mine si la Liam. Era imposibil ca noi doi sa fim împreună din nou. Am venit aici ca sa mă căsătoresc cu Zayn, nu ca sa mă reindragostesc de Liam... Desi mi-e greu. Am crezut ca totul s-a terminat, dar când l-am văzut... Mi-am dat seama ca niciodată nu s-a terminat... Pur si simplu mi-am ascuns sentimentele de mine însumi. Iar cand l-am vazut cu Sam... M-a durut.. Choar daca nu am niciun drept sa fiu geloasa din moment ce ma casatoresc cu Zayn, tot sunt geloasa... Pentru ca ea poate sa-i simta buzele, poate sa-si treaca mana prin parul lui, poate sa-l priveasca direct in ochi fara niciun pic de rusine.... Iar eu nu sunt capabila sa fac niciuna dintre lucrurile astea... Fără sa vreau, o lacrima mi-a căzut pe obraz. De ce plâng... Nu trebuie sa plâng... Sunt fericita cu Zayn! Da, sunt!

Pe cine mint... Sunt, dar nu cum aa fi cu Liam...

Atunci l-am văzut. Stătea drept, uitandu-se in larg. Profilul i se vedea perfect. Stătea cu mâinile la piept, astfel putând vedeam muschii de pe brate. Curbura spatelui era predominanta, la fel si omoplatii.

Era ca o umbra.

(perspectiva lui Liam)

Sam plecase de ceva timp de la cafenea. Era prea obosita, asa ca m-a rugat pe mine sa închid. După ce si ultimii clienti au plecat, adică după miezul noptii, am reusit sa inchid. Nu aveam somn si mai ales, gândurile nu mă lăsau. Maine se tinea nunta, iar, ca totul sa fie complet, Zayn mi-a zis ca sunt binevenit. Si, înainte sa mă gândesc, am răspuns ca da, o sa vin... Perfect! Acum va trebui sa o vad in rochie de mireasa...iar partea cea mai rea este ca nu se va indrepta spre mine...se va indrepta spre Zayn. Va trece pe lângă mine fără ca măcar sa-si dea ca fiecare pas facut spre Zayn era ca un cutit trecut prin inima mea. Iar atunci când va spune da...ei bine, atunci voi sti sigur ca totul s-a sfarsit. Ca numai are rost sa sper, sa visez ca intr-o buna zi va fi din nou a mea... Mi-am scuturat capul pentru a-mi scoate gândurile din minte. Nu mai puteam sa mă gândesc la ea... Nu era corect fata de Sam...

M-am oprit din mers, uitandu-mă in larg. Luna era sus, ea fiind singura sursa de lumina. Ea si stelele.

-Dar tu... Tu esti fericit?am auzit o voce din dreapta mea.

M-am întors brusc, intalnindu-i privirea. Se uita la mine cu ochi duri, gura ei fiind subțiata intr-o linie aspra.

(perspectiva lui Alice)

-Raspunde... Tu esti fericit? Mai intreb o data, apropiindu-ma cu un pas de el.

Se uita la mine fără sa zică nimic. Eu mi-am dat seama ca nu sunt pe deplin fericita. Chiar nu eram. Dar nu puteam sa-l părăsesc pe Zayn si sa sar in bratele lui Liam. Nu după toate prin care am trecut din cauza lui. Si mai era un motiv. Daca făceam asta, daca îl paraseam pe Zayn pentru Liam, m-as simti dezgustata de mine. As sari din bratele unuia in bratele altuia, iar eu nu sunt asa. De parca nu mă simteam destul de dezgustata de mine din cauza sentimentelor atât de puternice pentru Liam.