Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 2

După câteva zile in care am întors problema pe o parte si pe alta, am luat telefonul in mana si l-am sunat repede pe Alex, înainte sa-mi pierd curajul. In timp ce auzeam tonul telefonului, mă gândeam la cum ar trebui sa-i spun vestea. Vocea lui mi-a întrerupt gândurile:

-Alo?

-Hey, Alex!i-am zis, încercând sa par vesela.

-Buna, frumoaso! spuse si parca puteam sa-i vad zambetul alb.

Am inghitit in sec si am continuat sa vorbesc.

-Alex, eu... eu trebuie sa-ti spun ceva... Vino la mine, te rog? am spus incet, incercand sa nu plang.

-Ok, dar ce s-a intamplat? intreba.

-Vorbim cand ajungi la mine,ok?

-Ok...

Inchise. Mi-am lasat telefonul sa cada pe pat, iar eu langa el. Stiti senzatia aia fizica de durere in piept pentru ca simti ca esti pe cale sa faci ceva ce cu siguranta o va rani pe persoana iubita? Da, asta simtem. Si e groaznic.

Timpul zbura repede. Ma gandeam cum ar trebui sa ma comport, cand Alex intra la mine in camera. Facu ochii mari cand ma vazu asa daramata ,asa ca veni la mine si ma imbratisa, sarutandu-ma apoi apasat. Tot ce facea era sa faca lucrurile mult mai grele...

-Alice, ce s-a intmplat? ma intreba, mangaindu-mi obrazul usor.

-Stai jos te rog...trebuie sa discutam ceva... i-am zis.

Se aseza langa mine, pe pat, si imi lua mana in mana lui.

-Alice, te simti bine?

-Da, de fapt...Pentru mine este foarte bine, dar...

-Dar? Alice, zi-mi odata! spuse exasperat dupa cateva secunde in care nu am spus nimic.

Am luat o gura de aer, apoi am vorbit repede, inainte sa-mi pierd tot elanul:

-Deci, am inceput, Alex...ieri am primit vestea...ca am fost acceptata la facultatea de arhitectura...

Alex facu ochii mari si imi zambi.

-Asta e grozav! Poti sa-ti indeplinesti visul! De ce nu esti fericita?

-Dar....este in Londra...

Fata lui Alex palise, acesta.Facu ochii mari, semn ca de-abia acum realizase faptul ca o sa plec, desi stia de ceva timp ca facultatea se afla in Londra.

-Vrei sa spui ca...ca...o sa pleci? Ma intreba.

-Da...peste doua zile, am spus trista. O sa stau in apartamentul matusii mele si trebuie sa plec acum ca sa ma acomodez si....

-Dar...

Alex se ridica brusc de pe pat. Fara sa vreau, am inceput sa plang.Nu-mi venea sa cred ca faceam asta.

-Alex...imi pare asa de r...

Alex se aseza in fata mea, in genunchi.

-Alice...te rog nu pleca...nu ma lasa...

-Trebuie sa-mi urmez visul...am spus, printre lacrimi si suspine.Alex...asta este un orasel asa de mic..nu pot sa raman aici pe viata....vreau sa fac ceva important cu viata mea...si chiar as vrea sa te am alaturi de mine....

I-am luat fata intre maini si l-am sarutat apasat, dar acesta se retrase rapid si se ridica in picioare, privindu-ma cu dispret.

-Nu-mi vine sa cred ca imi faci asta, Alice...Pe tine te iubesc atat de mult, incat nici nu pot sa exprim in cuvinte...Dar se pare ca sentimentul nu este reciproc...
Am inghitit in sec, dandu-mi seama ca trebuie sa ma pun pe mine pe primul loc.