FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul șaizeci și opt ,,O prăjitură cu aromă de mister"
"Din nou și iar mă uit în ochii tăi,
Tu ești tot ce îmi doresc,
Tu m-ai capturat.
Vreau să te țin,
Vreau să îți fiu aproape
Nu o să te las să pleci,
Aș vrea ca această noapte să nu se sfârșească."
— Nu aș fi putut să cred vreodată că am să fiu atât de fericit ducând o viață simplă, într-un astfel de mediu, șopti și-și trecu degetele prin părul meu, iar apoi mă privi în ochi cu un zâmbet sincer pe buze.
— Nici eu nu aș fi crezut vreodată că te vei obișnui cu stilul acesta de trai, dar mi-ai demonstrat încă o dată tăria extraordinară de caracter de care dai dovadă, îi răspund și-mi așez capul pe pieptul său descoperit, lăsându-mi căile auditive să fie inundate de bătăile inimii sale.
Sub căldura liniștitoare a așternuturilor albe, amplificată de brațele sale ce au format o cupolă de nepătruns în jurul meu, simt cum sunt cea mai fericită persoană din lume. Doar câteva momente împreună, în care am lăsat tot de o parte și am fost doar noi. Alte câteva momente în care am putut purta o discuție despre viețile noastre, despre schimbările ce au intervenit pe parcurs, doar că un lucru rămâne în toată această situație de necuprins prin cuvinte.
Viitorul.
Nu îl vedem în niciun fel. Este mult prea departe, mult prea complicat, mult prea incert, sub un strat gros din ceață, căci aceasta îi este menirea. Să rămână neștiut până la momentul în care vom ajunge acolo și ne vom confrunta direct, față-n față, cu acesta.
꧁꧂
Îmi închid ultimul nasture al paltonului și ies din casă, însoțită fiind de gemeni. Deși vremea ar fi trebuit să înceapă să se încălzească treptat, s-a întâmplat exact opusul, căci temperatura de afară pare mai mult desprinsă dintr-o lună de iarnă, nicidecum din jumătatea primei luni de primăvară.
Este duminică, ziua mea liberă, și am decis să îi scot pe Rosella și pe Moreno la o cofetărie din apropiere, deși ambii băteau din picior că-și doresc de fapt să mergem la o gelaterie. Dar bineînțeles că nu vom merge acolo, căci nu-mi doresc să răcească de la așa o vreme care combinată și cu desertul înghețat le-ar aduce o răceală, deoarece fiind încă la o vârstă fragedă nu au imunitatea atât de ridicată încât să facă față cu brio unor asemenea condiții.
