FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul șaizeci și patru ,,Oare să fie destinul?"
,,Timpul care a trecut și nu l-am văzut,
Orele care nu vor să se mai întoarcă
Unde sunt? Unde sunt, iubire?
Zilele în care știam să iubim,
Briza ajunsă din mare
Unde sunt? Unde sunt,iubire?"
- Cum să puteți face un lucru atât de oribil? urlu indignată la bărbatul din fața mea, deși situația dată nu este deloc în favoarea mea.
În mijlocul unui cerc de bărbați gata să mă împuște oricând, la o simplă mișcare a celui pentru care lucrează, eu îi strig toate aceste cuvinte celui care a fost timp de câteva decenii unul dintre cei mai renumiți și de temuți capi mafioți din lume. Celui de care s-au temut și încă se tem generații întregi, cel care a vărsat sânge doar la nevoie și a fost întotdeauna umil, așa cum un adevărat bărbat de onoare ar trebui să fie, fără a se lăuda la tot pasul cu ceea ce deține. Erminio Moretti și-a meritat pe deplin locul în această lume ascunsă, și-a meritat respectul pe care încă-l primește din partea celor care l-au cunoscut sau doar au auzit de el, doar că acum simt o repulsie imensă față de acesta.
Simt că impresia pe care mi-o creasem asupra sa se risipește într-un neant.
Întotdeauna l-am respectat și chiar admirat, deoarece, în primul și-n primul rând, a știut să-și administreze viața astfel încât să nu amestece familia cu afacerile, dar toate aceste sentimente pozitive au dispărut unul câte unul în această dimineață. Deoarece a pictat acea imagine macabră în dormitorul meu și al fiului său, fără a se gândi însă că unul dintre copii, sau chiar ambii, ar putea intra, văzând sângele sau, mult mai rău, găsind arma. Ar fi fost un dezastru total, un iad pe care nu-mi doresc să mi-l mai imaginez, căci Rosa sau Moreno ar fi putut păți orice. S-ar fi putut răni cu arma, deoarece nu se știe cum se descărca brusc asupra unuia dintre ei sau ar fi putut avea un șoc la vederea mea într-o baltă de sânge.
Norocul a făcut ca niciunul dintre ei să nu treacă prin vreunul dintre aceste scenarii ce-mi înfiorează fiecare simț din corp. Dar chiar și așa, nu-l pot ierta. Nu când știu că ai mei copii au trecut pe lângă un lucru, o imagine, ce le-ar fi putut marca întreaga viață, sau chiar pe lângă moarte.
- La ce te referi? mă întrebă, strângându-și dinții și privind preț de o clipă într-o altă parte.
- La avertismentul pe care ni l-ați trimis, celebrul mod de a ne avertiza că dacă nu îndeplinim voia comisiei vom avea de suferit, doar că nu m-am așteptat ca în acest mod să puneți viețile gemenilor în pericol. Nu voi vorbi despre groaza și șocul pe care le-am trăit eu atunci când am văzut, nici despre furia lui Alessandro, ci doar despre cum Rosella și Moreno s-au aflat la un pas de nenorocirea vieții lor, vorbesc cu același ton ridicat, deși mă aflu în fața unei asemenea persoane.
