FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul patruzeci și șase ,,Revedere cu trecutul sub versurile inimii
,,Vreau ca în brațele tale deschise să îmi găsesc drumul
Și să te simți femeie doar lângă mine.
Astăzi am dorință de tine,
Astăzi am dorință de tine.
Vreau să sting în buzele tale
Setea inimii mele."
Aștept pe holul clinicii private pe care o deține medicul familiei Moretti, ținându-mi palmele strâns înfășurate în jurul mânerelor scaunului pe care sunt așezată de mai bine de o oră și jumătate. Inima-mi bate cu putere și nu mai putere de așteptare până când ușa din fața mea se va deschide, iar el va ieși pe aceasta cu rana bandajată. Aș fi vrut să fiu și eu acolo, însă mi-a spus că este mai bine ca eu să merg la petrecere, căci va ajunge într-un timp relativ scurt. Nu am fost de acord cu acest lucru și m-am opus vehement încă de când mi-a spus și astfel nu am renunțat până când nu a acceptat să vin și eu spitalul privat al doctorului Ermis.
— Știu că ai nevoie, aud o voce din apropierea mea spunând și-mi ridic privirea acoperită de lacrimi, văzând o femeie îmbrăcată în uniformă de asistentă ce stă-n fața mea, având câte un pahar în fiecare mână.
Îmi întinse unul dintre ele și-l iau cu reticență din mâna ei. Privesc lichidul și-mi dau seama că este cafea, însă continui să am aceeași reținere în ceea ce privește această întâmplare. Este o străină, chiar dacă lucrează aici, dar chiar am nevoie de o astfel de băutură. Am nevoie să mă repun cumva pe picioare.
— Nu e un lucru obișnuit să vezi o mireasă pe holurile unui spital, nu? o întreb și inspir adânc mirosul lichidului fierbinte, ce-mi destinde puțin mușchii încordați.
— Nu, nu este, îmi spuse și oftă, dar am trăit același clipe pe propria-mi piele în urmă cu douăzeci de ani, continuă, determinîndu-mă să o privesc cu interes. În ziua nunții mele, așteptam la fel ca tine pe holurile unui centru medical, însă situația ta este diferită de ceea ce am trăit eu. Soțul meu a murit în urma rănilor suferite, dar am continuat să sper că-și va reveni atunci când medicii îl resuscitau, chiar dacă toți își pierduseră orice mică speranță, iar soțul tău va trece în câteva clipe pragul ușii de la salonul în care doctorul îi acordă îngrijirile necesare, îmi zâmbi la final, în pofida cuvintelor pe care le-a rostit.
