Capitolul 63: Primul avertisment

9.6K 710 100
                                    

Capitolul șaizeci și trei,,Primul avertisment"

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Capitolul șaizeci și trei
,,Primul avertisment"

,,Am vrut să mă lepăd de gustul săruturilor tale

Cu altă femeie am încercat să mi te scot din cap

Şi n-am reuşit, a fost inutil,

Am vrut să încerc să fiu infidel şi să te dau uitării

De la atâta suferinţă aproape că ajung să te urăsc."


  — Ești mulțumită de situația la care s-a ajuns? îmi vorbi femeia pe un ton plin de dispreț și-și puse cu un sunet puternic geanta scumpă pe biroul meu mic.

    Nu mă deranjez prea mult să mă ridic de pe scaunul meu, ci rămân în continuare așezată pe aceasta, lăsând cu încetinitorul pixul pe masă. Îmi las într-un final privirea să cadă asupra ei, iar poziția încordată, cu mâinile încrucișate la piept, nu face decât să-mi provoace amuzament, pe care-l țin pentru mine, chiar dacă sunt la un pas de a izbunci în orice moment.

  — Fabiola, îi spun numele și mai că nu casc din cauza stării de plictiseală pe care mi-a adus-o brusc, n-ai ce face cu viața ta și te-ai gândit să ne stresezi pe noi? continui la fel de lipsită de cea mai mică fărâmă de scânteie în glas.

  — Tu ești cea care nu a avut ce face cu viața sa și s-a decis după cinci ani să se întoarcă, fără să se gândească ce aduce odată cu ea. Ai clătinat din temelii afacerile familiei Moretti, i-ai făcut să-și piardă stâlpul principal, capul tuturor acțiunilor, ai lăsat doi părinții fără unicul lor copil. Ai dezbinat comisia, lăsându-i fără capo di tutti capi, fără coordonatorul principal, chiar acum când mai multe familii vor să se răscoale împotriva lui Alessandro, spuse totul cu un iz de afectare, de furie interioară îndreptată doar și doar asupra mea, iar picioarele mi se înmoaie de la genunchi în jos, noroc că stau jos.

     Știu că spune adevărul, știu despre toate lucrurile pe care mi le-a spus, sunt adevărate, și toate provocate doar de mine. Toate sunt din vina mea. Am declanșat un adevărat amalgam de întâmplări negative odată cu întoarcerea mea, doar că această acțiune nu le-a adus doar loc necâștig de cauză în mai multe privințe, ci și mie. Și eu am fost cea care a pierdut multe, care a suferit enorm, doar că viața mea a ajuns acum într-un moment pe care îl ador din toate punctele de vedere, dar privind în jurul meu, asupra a tot ceea ce am provocat, fericirea mea se evaporă încetul cu încetul, căci fericirea construită pe nefericirea altora nu este de lungă durată. Dispare rapid, chiar dacă ai făcut sacrificii pentru ea, asemenea lui Alessandro.

    A renunțat la tot, dar se pare că universul nu dorește ca noi să fim fericiți și liniștiți pe deplin.

  — Odată și odată, destinul meu avea să se intersecteze cu al lui Alessandro, încep să spun, dar îmi retează cuvintele:

Fugind de destin - FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum