FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul șaizeci și șapte ,,Ardoarea unei nopți"
,,Ne-am rugat multe nopți,
Fără nicio dovadă nimeni nu putea auzi
În inimile noastre un cântec plin de speranţă,
Pe care de-abia l-am înţeles."
Perspectiva Amadorei
— Sunt foarte supărată pe tine! aud o voce exclamând din senin și-mi ridic privirea din foile din fața mea. Ați dispărut pur și simplu toți patru și nu ați mai dat niciun semn de viață timp de aproape o lună, urmă apoi și își puse cu un sunte puternic geanta pe masa mea.
Îmi lipsise atât de mult Celine, dar nu realizasem acest lucru până acum, căci în ultima vreme am avut mintea ocupată cu zecile de schimbări și întâmplările năucitoare ce au survenit în viețile noastre.
— Ai fi putut afla foarte ușor unde ne poți găsi doar întrebându-i pe părinții lui Alessandro, zâmbesc șiret, deoarece știu, și știu mult prea bine, că ar fi preferat să renunțe la șinșila sa neagră decât să le ceară ajutorul.
— Nu fi copil, scumpo, nu este timpul pentru glume, își dădu ochii peste cap și se așeză pe un scaun, inspectând cu privirea camera. Care spuneai că este numele tău? zise apoi, iar eu o privesc urât.
— Să înțeleg că nu este pe placul tău? o întreb, deși îmi era clar după reacția pe care a avut-o și după privirea pe care o afișează.
— Mai există loc de îndoială? vorbi cu aceeași atitudine, dar apoi, mai rapid ca orice gând omenesc, mimica i se schimbă. Devenise brusc serioasă. Cum ați ajuns într-o astfel de situație, Amadora? mă întrebă blând, asemenea unei mame.
Situația se schimbase la o sută optzeci de grade. Ajunsesem brusc într-o cu totul altă extremă decât cea anterioară, o extremă ce atinge niște corzi sensibile.
— Pedeapsa pentru trădarea lui Alessandro a fost ca noi să divorțăm, încep să-i spun, iar uimirea și ura se pot citi clar pe chipul ei, ca mai apoi să șoptească câteva cuvinte de nedeslușit.
— Soțul tău nu s-a supus, constată, iar astfel a luat cea mai bună decizie pentru viitorul vostru, al familiei voastre, continuă apoi și preț de câteva clipe privi pierdută în spatele meu.
