FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Capitolul șaizeci și șase ,,Întâlnire de gradul doi"
,,Trăiesc pentru ea fără să știu
Dacă am găsit-o sau m-a găsit,
Nu-mi mai amintesc cum a fost,
Dar știu că m-a cucerit.
Trăiesc pentru ea pentru că
Îmi dă toată forța adevărului,
Trăiesc pentru ea și nu-mi e greu."
În continuare din perspectiva autorului
Trecuseră câteva zile de când Gianpiero stătea ca pe spini, sau ca pe niște cărbuni încinși ce aveau să-i ardă pielea odată ce primea plicul de la clinică. Orele trecuseră, iar răspunsul său mult așteptat întârzia să apară, căci ora la care ar fi trebuit să ajungă foile se îndepărtase mult de cea la care se afla acum.
— Domnule Rizzo, auzi o voce feminină vorbindu-i, iar apoi își zări asistenta înaintând către masa sa de lucru, ați primit acest plic, continuă și îi înmână bucata de hârtie.
— Mulțumesc, îi zise nul și aceasta părăsi încăperea fără a mai face și alte precizări.
Îl deschise cu o nerăbdare ca cea a unui copil mic în dimineața de Crăciun, iar ceea ce citi negru pe alb din fișele primite îl făcu să scape hârtia din mână.
— Cum poate fi posibil? vorbi pentru sine atât de debusolat încât pentru o clipă uită chiar și locul în care se afla.
ADN-ul său și al Amadorei nu se asemănau nici măcar în proporție de zece la sută, ceea ce înseamnă că ea nu este sora sa, nici măcar vitregă, așa cum crezuse la început. Dar cum putea fi posibil? Se născuse din Giada Rizzo, nu se putea să nu fie fiica acesteia. Ori analizele erau greșite, deși se îndoia de lucrul acesta, căci făcuse testul la o clinică privată, de excepție, ori Amadora chiar nu îi era soră de sânge.
Se ridică de pe scaun cu viteza luminii și deschise una dintre ușile de la biblioteca mare ce acoperea un perete întreg al încăperii. Introduse cifrul de la seiful aflat în acesta și dintre toate lucrurile aflate în acesta alesese un album cu poze de familie. Avuseseră mult mai multe, doar că unele dintre ele rămăseseră în vechea lor casă sau fuseseră luate de Amadora, rămase însă în Italia după fuga sa, căci știa nu ar fi avut cum să le care până în America cu sine.
Îl deschisese și știu imediat că găsise exacr ceea ce-și dorise. Era un album doar cu poze cu copiii familiei Rizzo, ș-anume cu el și cea pe care realitatea crudă o făcuse se pare să nu mai fie sora sa de sânge. Răsfoi fiecare pagină, analiză fiecare poză-n parte, dar în niciuna nu găsi vreo imagine cu mama sa de când fusese însărcinată a doua oară, deși existau fotografii din perioada în care-l purtase pe el în pântece. De ce oare acele nouă luni au fost date uitării, ținute de parte de ochii viitoarelor generații, și nu există nimic care să ateste existența lor?
