Codul unui gentleman (Publicată)

Capitolul 27

Cu puțin timp în urmă, spuneam că, deși Holli nu se află în cea mai frumoasă etapă a ei, capitolele de față, sunt cele mai frumoase. În cazul celui pe care îl veți citi acum, cred că este și cel mai romantic dintre toate. Și totodată, vreau să vă transmit că frumusețea, vine din interior. Iar iubirea, o veți găsi sub multe forme. Și Eric o să ne demonstreze asta. Ar merge un play:)

Nu știu de unde ar trebui să încep. Totul, dar absolut totul, pare ireal. Începând cu Eric, îmbrăcat la patru ace, a cărui prezență a atras privirile tuturor femeilor încă de când am intrat. Nu trebuie să le înțeleg limba pentru a le citi gândurile. Chiar și cele însoțite îl privesc cu admirație, pesemne întrebându-se și ce caută în compania unei fete în situația mea.

Pentru că oricât aș încerca să alung acest tip de gânduri, nu pot să le ignor pur și simplu. Realitatea e dură. Și abia acum redevin conștientă de aceste lucruri. După moartea mamei, am încercat pur și simplu să ignor toate răutățile din jurul meu, să nu mă implic în nimic care ar putea să mă rănească emoțional. De aici și folosirea umorului pe post de scut de apărare.

— Ce dorești de băut?

Întrebarea lui Eric mă scoate din reverie și, totodată, o aduce la suprafață pe Holli cea de dinaintea accidentului.

— Nu o să primesc un martini, așa-i?

— Nicio șansă, îmi zâmbește larg, dar suficient cât să știu că nu o să se răzgândească.

— Atunci, apă plată să fie.

Îl urmăresc fascinată în vreme ce îi face semn chelnerului și, din profil, mă duce cu gândul la unul din actorii de telenovele.

— Sigur nu ai rădăcini hispanice? Sau măcar latinoamericane?

— Sunt sigur, Holli, mă fixează distrat și serios în același timp.

— Și atunci, de ce numele de fată?

— Încep să regret că ți-am spus asta, spune cât pentru sine.

— Sasha Segal, rostesc pe ton jos, jucăuș.

Deja îmi imaginez o zgâtie de om alergând prin curtea sa, cu bucle aurii și purtând acest nume. Și nu, nu este Eric.

— Potolește-te, Holli, mă trage de atenție, fâstâcindu-se în scaunul său.

— Te rușinezi cumva, domnule avocat? continui cu tachinările.

— Este numele meu, Holli. Numele bunicului meu. Nu, bineînțeles că nu, spune ceva mai serios.

— Și atunci? Care este problema? întreb încruntată.

— Tu, tu ești problema, rostește apăsat.

— Oh!

Cum era de așteptat, corpul mă trădează și obrajii îmi ard, moment în care îmi vine să îmi dau singură niște palme. Chiar acum, mă urăsc și mai tare pentru faptul că nu pot să-mi mișc nenorocitele de picioare și să-i servesc replica arhicunoscută cu "am nevoie la baie".

— Spune-mi mai multe despre bunicul tău, schimb subiectul.

— Crede-mă, nu mi-ar ajunge o noapte întreagă să-ți povestesc despre el, mormăie, pesemne că am atins o coardă sensibilă.

Se pare că Alex avea dreptate. Daniel Sasha Segal i-a făcut viața imposibilă nepotului său și, în același timp, Eric pare să-i poarte un respect nemărginit.

— E văduv? îmi dau cu presupusul.

— De unde ai știut? replică prompt Eric.

— Niciunui bărbat, oricât de dificil ar fi, nu i-ar rămâne timp să-i sece pe alții de nervi, dacă ar avea în viața lui o femeie care să-i mănânce lui nervii.