Codul unui gentleman (Publicată)

Capitolul 7

Continui să mă îndop cu floricele, în vreme ce prietena mea gesticulează ca o nebună, mai indignată decât am fost eu vreodată.

— Ce bărbat întreg la cap ar refuza să te sărute pe tine?

— Asta am spus și eu! pufăi disprețuitor, amintindu-mi de scena penibilă de ieri.

— Jur că nu îl înțeleg, continuă tot Megan. Dacă aș fi fost în locul lui, nu ratam ocazia.

Îmi arcuiesc amuzată o sprânceană, în așteptarea unei explicații.

— Calm, fată! Încă îmi plac băieții, chicotește, sărind lângă mine în pat. Totuși, care a fost explicația lui?

— Aparent, faptul că am dosar penal, reprezintă un impediment pentru el.

— Prostii! exclamă revoltată, umplându-și pumnul cu popcorn.

Un motiv pentru care nu am părăsit Chicago mai devreme, îl prezintă chiar Megan. Oricât de întortocheată ar fi situația, șatena este pregătită întotdeauna să-mi sară în ajutor; chiar și atunci când nu am dreptate.

— Adică, mai este și diferența de vârstă, mormăi, încercând să mă conving pe mine însămi că Eric m-a refuzat dintr-un motiv întemeiat, totuși.

— Ori, tipul e impotent și nu a mai pus în viața lui mâna pe o femeie.

În secunda imediat următoare, ne trezim hohotind ca două isterice, până la lacrimi.

— Ori asta, îndrug cu jumătate de gură, amintindu-mi de imaginea lui pe jumătate dezbrăcat.

Și să vreau, nu cred că aș putea să-mi șterg de pe retină așa ceva. Și apoi, nu cred că vreau să o fac.

— Are o iubită?

Întrebarea lui Megan mă trezește la realitate și, pentru o fracțiune de secundă, realizez că nici măcar nu m-am obosit să-l întreb dacă are pe cineva. Și totuși, dacă ar fi avut, mă gândesc că s-ar fi deranjat să menționeze și acest detaliu din viața lui.

— Nu știu și nici nu-mi pasă, bombăn într-un final. Oricum mi s-a dat cu flit, nu vreau să fiu mai umilită de atât.

— În acest caz, pierderea e a lui, să știi. Apropo de asta. Ray m-a rugat să-ți transmit că vrea să vă vedeți.

Din nou, numele acelui trădător îmi întoarce stomacul pe dos și văd roșu în fața ochilor.

Din poziția în care mă aflu, mă răsucesc spre Megan și o prind de umeri, determinând-o să mă privească fix în ochi.

— Vrei să-mi faci o favoare?

Mă aprobă printr-o mișcare repetată a capului, zâmbind reținută.

— Nu vreau să-i mai pomenești numele în viața ta de acum înainte. Cel puțin, nu când sunt prin preajmă. Și așa nu mi-a adus numai probleme. Orice ar avea de spus, nu sunt interesată. Ai înțeles?

— Am înțeles.

— Bun.

Pentru că Ray Hall nu este altceva decât un adolescent răzgâiat, băiat de bani gata și bun de nimic. Și când mă gândesc că în urmă cu doi ani salivam la fiecare apariție a lui, îmi vine să mă bat de una singură.

— Ce se va întâmpla în continuare?

Din nou, întrebarea lui Megan mă readuce cu picioarele pe pământ, luându-mi o secundă sau două până să mă prind de poantă.