Codul unui gentleman (Publicată)

Capitolul 18

Cu privirea fixată la șosea și mâinile pe volan, Eric pare extrem de relaxat, în vreme ce eu mai am puțin și mă arunc singură din mașina acestuia. Emoționată, îmi frământ mâinile în poală, molestându-mi buzele și foindu-mă în scaunul meu.

— Liniștește-te, totul va fi bine.

Mă întorc cu fața spre el, analizându-l minuțios. Deși nu este pentru prima oară când îl văd îmbrăcat la patru ace, costumul pe care îl poartă astăzi îi vine ca turnat, făcându-l și mai arătos decât este. Cămașa albă, apretată, este ca o bijuterie, iar papionul este cireașa de pe tort. Dacă pentru Eric este doar o altă întrunire de afaceri, eu mă simt de parcă sunt condusă la bal de cel mai frumos bărbat de pe planetă. Și având în vedere că mi-am ratat balul de anul acesta, o să continui să-mi spun că cineva acolo sus și-a adus aminte și de mine.

— Tot mai crezi că a fost idee bună să mă iei cu tine?

Buzele îi iau forma unui zâmbet ștrengăresc, iar privirea scurtă pe care mi-o aruncă îmi întunecă de tot judecata.

— Cel mai rău lucru pe care îl poți face, este să provoci un incendiu.

Un zâmbet drăcesc îmi curbează și mie buzele, iar Eric mi-o ia înainte.

— Te rog, nu te juca cu focul.

Zâmbetul mi se lărgește, luând afirmația lui ca pe o invitație la un joc periculos.

— Știi ce vreau să spun, adaugă, de parcă aș fi înțeles totul pe dos.

Când am devenit atât de previzibilă?

Pentru tot restul drumului, prefer să păstrez tăcerea, gândindu-mă la cum va decurge totul. Și pentru că degetele mă mănâncă al naibii de tare, încep să-mi fac de lucru cu radioul mașinii, cu toate că nu am nici cea mai mică idee despre cum ar trebui să funcționeze drăcovenia asta.

— Las-o să cânte.

Alegerea lui Eric mi se pare de-a dreptul hilară. Fără prea multe comentarii, îmi retrag mâna, răsucindu-mă cu totul spre el.

— Serios? Thalia? nu mă pot abține să nu deschid subiectul, intrigată.

— Dacă nu mă înșel, este nouă, ridică din umeri, la fel de nonșalant.

— Nu știam că-ți place genul ăsta de muzică.

— Nu știi multe despre mine, mă atenționează, stârnindu-mi și mai mult curiozitatea.

Fără prea mult chef, decid să o las baltă; pentru moment.

Nu-mi dau seama ce se întâmplă, decât atunci când Eric oprește mașina și observ mașinile parcate în coloană.

— Am ajuns?

— Întocmai, spune încântat, decuplându-și centura.

Cu ochii măriți, îl urmăresc cum coboară din mașină, ca mai apoi să o ocolească și să-mi deschidă și mie portiera.

— Gentleman până la capăt, punctez, aranjându-mi rochia și, ajutată de el, cobor din bolid, atentă să nu fac vreo gafă.

Luminile de la intrare și personalul, sunt parcă desprinse din filme, cu excepția unei persoane în parte pe care nu mă așteptam să o întâlnesc aici astă-seară.

— Sebas!

— M-am gândit că prezența lui aici o să-ți dea mai multă încredere, intervine și Eric, fără să-mi dea drumul la braț.