Codul unui gentleman (Publicată)

Capitolul 4

Îmi șterg transpirația de pe frunte cu un colț al șorțului pe care Helen a avut bunăvoința să mi-l împrumute, apoi îmi rotesc privirea de jur împrejur și răsuflu ușurată. 

— Holli Summers, ești extraordinară! mă laud de una singură, trântindu-mă pe canapeaua din spatele meu. 

Am terminat de curățat întreaga sufragerie nu în mai puțin de două ore. Un record chiar și pentru mine; ignorând faptul că nu doar camera aceasta trebuia curățată.

Îmi dau ochii peste cap, alungând grijile la o parte. Nu e ca și când ar trebui să-mi pese de reacția lui. La urma urmei, cu cât îl calc mai tare pe nervi, cu atât șansele de a mă căra cât mai repede din casa lui devin mai mari.

Ochii îmi cad pe o fotografie veche, dar îndeajuns încât să ghicesc cine este băiețelul cu păr cârlionț. Postura rigidă îl dă de gol. Totuși, zâmbetul până la urechi și strălucirea din privire sunt o față a lui pe care nu credeam vreodată că voi avea ocazia să o văd.

— Mai lipsește să te iei de mine și acum, mă încrunt, cu mâinile în sân.

Perfect, Summers! Acum, ai ajuns să te cerți cu un tablou.

Nu știu cum s-a întâmplat, dar cert este că o oră mai târziu, mă trezesc tolănită pe sofaua din sufrageria vilei lui Eric, cu un bol de floricele în față și holbându-mă la serialul acela idiot, cu idioatele surori Kardashian.

Drept urmare, nu aud ușa de la intrare deschizându-se, și nici pe Eric strecurându-se în spatele meu.

— Pentru numele lui Dumnezeu, Holli Summers, ce crezi că faci aici?

Iritată, îmi ridic capul din pernă, săgetându-l cu privirea.

— Ce ți se pare? Mă uit la noul episod din Keeping up with the Kardashians. Kourt este o nesuferită, dar Kim este o javră, gesticulez cu o mână.

— Îți bați joc de mine? mă ia la rost, și pot să jur că fața lui e mai roșie decât culoarea semaforului.

— Nu.

Da. Bineînțeles că îmi bat joc de el. Ar fi trebuit să fiu plecată demult. Dar, hei, de ce să plec când am la dispoziție o plasmă de mărimea peretelui din camera mea? În plus, nici bani de taxi nu mi-au mai rămas.

După un schimb acid de priviri, la plasma de pe perete, și înapoi la mine, Eric scoate televizorul din priză, lăsându-mă cu gura căscată; la propriu.

— Acum, tu îți bați joc de mine? mă revolt. Tocmai când discutau despre congelarea ovulelor. 

Clipește buimac, pesemne că mă găsește nebună cu acte în regulă.

— Pentru informația și liniștea ta, este un subiect de care orice femeie ar trebuie să știe. Dacă vreau să-mi congelez și eu ovulele? Cum ar trebui să o fac, când nu știu nimic despre asta?

Ochii verzi mai au puțin și-i ies din orbite, iar venea pe gât stă să-i puște din secundă în secundă. Totuși, nu pot să ignor roșeața din obraji. Eric Segal se rușinează?

— Cred că ești prea mică să te gândești la asta de pe acum. Și nu încerca să mă prostești. Te-am întrebat ceva adineauri. Ar fi trebuit să fii plecată deja. Ce o să spună mătușa ta? 

Într-un atac de isterie, mă lovesc cu palmele peste genunchi peste măsură amuzată.

— Ultima oară când Amy a verificat dacă sunt în pat, a fost acum nouă ani. Nu trebuie să-ți faci griji în privința asta. Și acum, vrei să te dai la o parte? Chiar îmi plăcea subiectul, flutur o mână, încercând să nu-l privesc direct.