Codul unui gentleman (Publicată)

Capitolul 16

Atenție! Acțiunea din acest capitol are loc cu o săptămână înaintea evenimentelor din capitolul trecut (15). În mod normal, și acesta ar fi trebuit să fie din perspectiva lui Holli, dar atunci nu ați fi înțeles schimbarea de comportament a lui Eric și tot ceea ce gândește în momentul de față. În special când, capitolul 17 vine cu o schimbare majoră din partea lui.

Rând pe rând, colegii mei părăsesc sala de ședințe, iar eu rămân printre ultimii, cu ochii fixați pe foile de pe masă, totul, sub privirea iscoditoare a lui Alex.

— Ce faci? îl întreb, fără să-l privesc direct.

— Nimic. Doar mă întrebam cine va fi partenera ta din acest an la conferință.

Curios, îmi ridic privirea și nu pot să nu observ zâmbetul malițios pe care îl afișează.

— Și de ce vrei să știi tu asta? îi răspund cu o altă întrebare, într-un colț îndepărtat al minții, știind exact unde vrea să ajungă.

De când a văzut-o prima oară, Alex nu a putut să-și ascundă încântarea față de ea.

— Pot foarte bine să vin și singur. Așa cum am făcut-o în anii trecuții, adaug.

— Da, dar atunci nu aveai în fața ta două femei frumoase, disponibile.

Îmi arcuiesc intrigat o sprânceană, prefăcându-mă că nu înțeleg unde vrea să ajungă.

— Cassandra și Holli, mă lămurește, aplecându-se în față. Amândouă frumoase, inteligente, una mai amuzată ca cealaltă.

Măresc ochii surprins, nevenindu-mi să cred ce-mi aud urechile.

Serios, îmi îndes lucrurile în portofoliu, servindu-i și un răspuns pe măsură.

— Cassandra este doar o prietenă, și o bună coordonatoare, țin să-i reamintesc. Cât despre Holli, tu, mai bine ca oricine, ar trebui să știi care este pedeapsa într-un caz de corupere de minori.

— Corupere de minori? se preface rănit, trecându-și o mână prin bretonul exagerat de lung. Este doar o petrecere, prietene, nu a spus nimeni că trebuie să sari pe ea. Bineînțeles, nu în fața tuturor.

— Alex! îl trag de atenție. Nu așa vorbește un gentleman despre o femeie.

— Pentru o minoră, să știi că este proporționată foarte bine, continuă cu prostiile. Poți să fii și gentleman dacă vrei, dar trebuie să fii orb ca să nu-mi dai dreptate. În ceea ce mă privește, îmi place mai mult de Holli decât Cassandra. Nu știu, o găsesc... naturală. Și ador asta la o femeie.

— Este încă o adolescentă, pun accent pe ultimul cuvânt, simțind cum vena de pe frunte stă să-mi puște.

— Nu, Eric. Este o tânără femeie în devenire, frumoasă, deșteaptă și cu un simț al umorului dat naibii. Nu cred că voi uita în veci ceea ce i-a făcut Cassandrei. Mi-aș fi dorit să o pot filma, chicotește.

Asta este! Mă ridic iritat de la masă, cu o falcă în cer și una în pământ, decis să uit discuția care tocmai a avut loc.

— Cum am spus, voi veni singur, mormăi, lărgindu-mi nodul la cravată.

— Nu cred că ai de ales, amice. Este petrecerea ta. Tu ești organizatorul. Nu cred că vei da bine venind neînsoțit. Și totuși, dacă Holli nu este o opțiune pentru tine, pentru mine este.

— Ce vrei să spui? mijesc ochii neîncrezător.

— Dacă nu o inviți tu, o voi face eu.

Cu mâinile în sân, relaxat, atenția fixată pe mine și rânjetul batjocoritor, doar ce conștientizez un lucru. Am fost tras pe sfoară.

— Te distrezi, nu-i așa?

— Sincer, da, hohotește, ridicându-se de pe scaun și bătându-mă prietenește pe umeri. Doar ce mi-ai confirmat bănuielile.

— Și anume?

— Holli. Nu am înțeles de ce ai decis să refuzi cazul lui Hall, cel mai fidel client al tău, pentru o adolescentă oarecare. Dar acum știu. Îi rostesc numele o dată și te aprinzi mai ceva ca un fitil.

— Nu o spune, i-o iau înainte, respirând greoi.

— Cum dorești, ridică nonșalant din umeri. În fond, nu mai este mult până o vei recunoaște chiar tu. Timpul se scurge. Tic - tac, Segal.

Regula numărul 1. Manierele îl definesc pe om.

Încep să cred că mi-am făcut un obicei din a ajunge acasă mai devreme decât o făceam înainte. Și totul, pentru că am descoperit cât este de amuzat să urmăresc o lecție între Sebastian și Holli, din umbră.

Ca de fiecare dată, îmi las mașina la intrare, pentru a nu fi auzit. În urma unor discuții, am căzut de acord ca lecțiile dintre ei să se desfășoare și în grădina din spatele casei, având în vedere vremea frumoasă de afară.

O discuție între mine și Sebastian. Dintr-un motiv pe care nu am reușit să-l descopăr încă, Holli refuză să-mi adreseze mai mult de trei cuvinte, și acelea, fiind mai multe forme de salut. Pot doar să presupun că are legătură cu faptul că am sărutat-o, ca mai apoi să o rog să ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat.

În ciuda a tot ceea ce Alex a spus, este încă o adolescentă. Nu tipul de adolescentă obișnuită. Nu mare mi-ar fi mirarea să descopăr că a început să facă vrăji pe mine.

Mă dezbrac de sacou și îl agăț în cuierul de la intrare, iar servieta o las pe unul dintre fotoliile din sufragerie. Îmi torn un pahar de bourbon, iar mai apoi mă mut în bucătărie, în fața ușilor glisante, luând parte la încă un episod demn de Oscar.

Deși i-am cerut lui Sebastian să scoată tot ce e mai bun din ea, prietenul meu a întrecut orice limită. Mă dor picioarele doar privind-o pe ea cum se chinuie să mențină o postură dreaptă, mergând ca pe ace.

Rochia înflorată pe care o poartă îi scoate în evidență pielea bronzată, iar tocurile crează efectul de picioare interminabile. Părul blond, îi este purtat de adierea vântului, iar brațele i se mișcă neîncetat, pesemne dorind să-și găsească echilibrul.

Distrat, ascult discuția dintre ei cu zâmbetul pe buze.

— Bună dimineața.

— Buongiorno*.

— Bună seara.

— Buona sera*.

— Îmi place rochia ta.

— Este sexy, nu-i așa? Abia ce am cumpărat-o.

— Holli!

— Oh, încetează! Glumeam și eu. Mi piace il tuo vestito*. Nu înțeleg, de ce ții să mă înveți o limbă care nu îmi va folosi oricum? Nu vreau să fiu rea, dar nu plănuiesc să vizitez Italia prea curând. Ibiza este visul meu.

— Și îmi spui că spaniola este o limbă pe care o vorbești fluent?

— Aproximativ. Doar nu crezi că orele irosite cu Amy în fața televizorului au fost în van. Jose Armando este preferatul ei.

— Și după Ibiza? Care este următoarea destinație?

— Nu știu, ridică din umeri. Nu m-am gândit la asta încă. Cunosc un singur loc în care m-am simțit ca acasă. Și nu este Chicago.

Simt cum mi se pune un nod în gât și încep să înțeleg ce a încercat Alex să-mi spună. Timpul lui Holli în casa asta se scurge, iar ea nu va mai fi aici pentru multă vreme. Alegerile mele sunt simple. Mă comport ca gentlemanul care am fost dintotdeauna, ori uit tot ceea am învățat atât timp cât încă mai este aici.

La naiba cu manierele!