Pentru prima dată

Epilog

              — Doamne! Sunteţi atât de frumoşi împreună!

               Mama sare imediat la gâtul iubitei mele. De când i-am spus că am cerut-o nu m-a mai lăsat în pace. Totuşi ma bucur şi profit de faptul că nu va trebui să fac mare lucru pentru nunta programată în vară. Poate doar să-mi dau acordul în anumite privinţe, dar cunoscând-o pe ea nu cred că o să am un cuvânt puternic în toată agitaţia asta.

                — La nepoţei v-aţi gândit? 

                Amândoi am sărit să răspundem, dezamăgind-o pe mama cu răspunsul nostru. Doar ce am preluat frâiele firmei de avocatură a familiei. Vreau să mă concentrez pe asta o perioadă. Vreau ca atunci cand micuţul sau micuţa noastră o să apară să aibe mai mult decât necesarul.

                 Magda împreună cu mama mea mi-au răpit logodnica, continuând să discute despre aranjamente ş i tot tacâmul.

                  Arizona m-a scos din tot întunericul după moartea lui Katy. A murit pe masa de operaţie. Până să ajungă să o deschidă ea deja îşi făcuse trecerea pe cealaltă parte. La aflara vestii am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare. Am simti cum totul se sfarama inauntrul meu. Trist, dar adevarat. Am iubit-o. Prima femeie iubita vreodata de mine si am pierdut-o in cel mai cumplit mod posibil.

                  Mama este langa mine tot datorita ei. Cat timp am stat la spital cu Harry auzisem de un neurochirurg foarte cautat in tara. Am adus-o pe mama la el si pur si simplu si-a facut numarul, insanatosind-o pe mama. Insa oricat de bucuros as fi putut fi pe seama asta, si eram foarte bucuros, doar ce mi-am recuperat mama  ce credeam ca are zilele numarate, dar pierderea unei alte fiinte iubite nu ma lasa sa ma bucur pe deplin de ceea ce recastigasem.

                   Când m-am reîntors în Chicago am început să mă gândesc serios la ce fac cu viaţa mea şi am început să mă interesez de afacerea familiei. M-am înscris la drept şi acolo am întâlnit-o pe Arizona. Nu pot spune că a fost atracţie la prima privire, mintea şi inima mea erau înca blocate pe bruneta mult prea încăpăţânată şi extrem de nesuferită pe nume Katy ce nu mi-a oferit o şansă.                                                                                                                                                          Da... câteva luni bune am învinovăţit-o, doar asta mă ajuta să supravieţuiesc. Să cred că frica ei de dragoste a învins dorinţa ei de viaţă. Să cred că a ales moartea în locul meu şi al familiei. A funcţionat puţin timp, dar mi-am dat seama doar cât de idiot puteam să fiu.

                   Arizona, în ciuda respingerilor pe care i le ofeream direct şi fără prea multe dulcegării nu s-a lăsat. Şi bine a făcut. Ea devenise ancora mea şi colacul meu de salvare. Mă îndrăgostisem treptat de ea, spre deosebire de Katy. Dragostea mea pentru Katy a venit ca o bilă de demolat, mă seca de puteri, dar totodată mă inunda de energie.                                                                               Totul a fost extrem de diferit cu Arizona. Ea nu se temea de dragoste, ea nu fugea, mă lăsa să ştiu ce e în mintea ei şi mi-a dovedit că uneori lucurile nu sunt chiar atât de complicate.

                     Am lăsat buchetul de flori la capătul mormântului. De fiecare dată când sunt în vizită şi trec prin oraş, o vizitez şi îi aduc flori. Katy a fost o lecţie de viaţă. O lecţie de viaţă frumoasă şi extrem de dureroasş în acelaşi timp. Totul se intensifica cu ea, totul se complica cu ea, în ciuda dorinţei ei de a face lucrurile cât mai simplu. Chiar şi acum după cinci ani îmi amintsc perfect totul despre ea şi o port şi acum în amintirea mea.

                      Harry a părăsit oraşul de mult timp. Era şi normal. Fiica şi soţia i-au murit aici.

                      Am plecat de la cimitir şi mi-am urmat traseul obişnuit.                                                      Am urcat scările verandei lui Katy şi m-am aşezat pe scaun. De fiecare dată fac asta. Uneori îmi place să îmi imaginez ce ar fi fost dacă. Dacă ar fi trait? Dacă la început nu ar fi fost atât de speriată de dragoste? Poate acum ar fi fost ea în locul Arizonei, dar mă îndoiesc. Probabil m-ar fi părăsit oricum.

                       Cu Katy Johns am iubit pentru prima dată.

                        Am suferit pentru prima dată.

                        Am spus te iubesc  pentru prima dată. Chiar acestea au fost ultimele ei cuvinte.

                         Pentru prima data Katy Johns şi-a înfrânt frica de a iubi.