Pentru prima dată

2.

    — Este vărul meu!

     Veri? Cei doi sunt veri?! Ce fel de creaturi fantastice pot exista pe această planetă de au reuşit să creeze aceste chipuri sculptate? Cu ce sunt înzestrați toți acei oameni în plus față de noi?

    — Ascultă, tot ceea ce ți-am spus trebuie uitat! Nu vreau să am de aface cu el sau cu familia lui. Prea multe probleme inutile.

    — Nici vorbă! O să ne ajutăm reciproc, ca un cuplu frumos ce suntem. Îl urăsc pe nenorocitul ăla mult prea mult ca să i te las lui. Mi-ai putea fi de folos, Katy Johns.

     Cei doi nu se înțeleg. Înțeleg perfect asta! Nu înțeleg de ce trebuie ca situația să fie înrăutățită şi mai mult, adăugând o fată la mijloc. Mai ales când acea fată sunt eu. Poate dacă ar fi fost alta, chiar eu aş fi început să mă învârt în jurul ei, pregătind-o pentru următoarele întâlniri.
Cu siguranță am fost extrem de rea, dar nu am nici timpul şi nici cheful de a juca jocul pe care chiar eu l-am creat.

    — Nu!

    Refuz să îmi îngreunez viața chiar acum, când îmi doresc să fiu cât mai liniştită. Nu înțeleg cumde mi-a putut sta capul la o idee atât de stupidă precum asta. Un iubit fals?! Dar de ce nu ai dorit să te muți în Mexic, dragă Katy?

    — Ascultă, prințesă mică! Tu ai să faci ce îți spun eu dacă vrei ca totul să fie bine. M-am săturat de cei ca tine şi Ryan.

    Nu îl cunosc pe acest Ryan, dar sunt sigură că nu avem absolut nimic în comun. Cred că aş semăna mai bine cu băiatul din fața mea decât cu mitocanul ăla. Ok, poate m-am pripit. Nu pare a fi mitocan, mai degrabă cretin sau idiot.
Furia îmi umblă liberă prin vene şi simt că dacă nu o să vorbesc acum o să explodez. Respir adânc, încercând să mă calmez pentru a nu începe ceva urât chiar aici.

    — Tu nu ştii cine sunt eu, am vorbit printre dinți, pumnii mei încleştându-se şi fixându-l cu privire.
Nervii mei sunt întinşi la maxim. La fel se întinde şi brațul meu. Palma mea a făcut contact cu obrazul lui drept, provocând ecou în tot holul şi făcându-i capul să se mişte în partea opusă, având o mică urmă roşie să rămână imprimată pe obrazul lui.

    — Încă nu ştii cu cine te pui, Sloan! Înțelegerea sau orice dracului s-a întâmplat aici pică.

    Pupilele lui se dilată şi respirația îi devine grea. Pieptul i se ridică ritmic, în acelaşi timp cu al meu. Amândoi ne privim criminal şi sunt sigură că dacă nu ne-am fi aflat aici, probabil am fi început o bătaie. Foarte puțin probabil, dar acum chiar mi-aş dori una.
Într-o fracțiune de secundă pumnul lui se află la milimetri depărtare de fața mea. Sunetul de metal lovit umple holurile goale, iar gaura imensă de lângă capul meu mă înspăimântă. Însă nu suficient încât să cedez. A ridicat pumnul şi s-a nimerit să mă aflu lângă dulapuri...Am pățit mult mai rele. Cred că mă pot descurca cu o mică amenințare.

    — Asculta, iubito, eu nu sunt chiar cel mai de treabă şi drăguț tip din lume. Încetează să te mai joci cu mine, fii sigură că...Nici tu nu ai habar cu cine te pui! Şi te asigur că nu ți-ai dori să afli prea curând.

    Avea vocea răguşită şi joasă, lovindu-se de fața mea în timp ce se aprropiat tot mai mult de mine până nu a mai rămas nimic dintre noi. Recunosc că ceva mă furnică pe şira spinării, dar pot ține totul sub control.

    — În cazul acesta, păcat că nu o să mai fiu prin preajmă pentru a afla. Ce ar fi dacă noi doi ne-am vedea liniştiți de treaburile noastre separat şi nu am mai vorbi niciodată unul cu altul. O să mă descurc singură cu dragul tău verişor şi poate în viitor totul se va calma.