7.

400 52 4
                                    

    Am ieşit amândoi din maşină,în acelaşi timp. Derek a venit lângă mine şi mi-a prins mâna într-alui.
M-am uitat în jos, la mâinile noastre şi mi se păreau ciudat de interesante. Mi-a plăcut contrastul dintre degetele lui taatuate şi pielea mea curată.

    Derek avea mâna surprinzător de caldă. Era aspră, dar totuşi plăcută la atingere. Ne-am pornit drumul spre intrarea şcolii, iar mie mi se formase un uriaş nod în gât de care nu puteam să scap.
Am simțit cum degetul mare al lui îmi desenează mici cerculețe pe mână.

     — Relaxează-te, mi-a şoptit astfel încât numai eu să pot auzi.

     Faptul că Derek mă ține de mână face ca toate astea să fie incredibil de grele. Probabil ținutul de mână ar trebui să mă liniştească, dar în schimb, îmi simt fiecare muşchi încordat şi parcă sunt gata să explodez.

     — Ce faceți, porumbeilor?

     Ken a apărut de nicăieri şi s-a băgat între noi, iar eu mă bucur pentru nu mai trebuie să ne ținem de mână. Deja simt cum tot corpul mi se relaxează.

     — Ce frumoşi sunteți voi doi, cu tot ținutul ăsta de mână. Mai că îmi venea să vă fac o poză!

     Ken este între noi, iar brațele lui sunt pe umerii noştrii. Iar eu credeam că toții copiii din această şcoală sunt ca Lia. Se pare că m-am înşelat. Se comportă cu mine de parcă ne-am cunoaşte de la naştere, nu de douăzeci şi patru de ore.

     — Lasă-mi iubita în pace, Ken!

     Şi-a ridicat mâinile în semn că se predă şi amândoi au început să râdă. Se vede că că ei doi sunt prieteni de mici.
Ne-am îndreptat cu toții spre intrarea şcolii. Toți trei avem dulapurile pe acelaşi etaj, aşa că am mers tot împreună.

     Când am ajuns în dreptul dulapului meu, Derek stătea în dreapta mea, iar Ken în stânga. Ironia sorții!

     — Vai, o să stau lângă celebrul cuplu îndrăgostit! Este o adevărată onoare pentru mine.

     Mi-am ochii peste cap, râzând. Cred că până la urmă m-aş putea obişnui cu toate astea. Nu e chiar atât de rău.

     Atunci când m-am întors le-am văzut pe Delia şi Erika, fără Lucas. Probabil întârzie.

     Cele două se pare că sunt mult prea prinse în discuția lor pentru a mă observa, aşa că decid să mă duc direct la ele.

     Atunci când în sfârşit mă observă fețele lor sunt pribse într-o mască de groază. Aşa ar şi trebui! Ele ştiu foarte bine cum reacționez atunci când sunt nervoasă. Şi cu fiecare pas pe care îl fac înspre ele, nervii pentru faptul că m-au părăsit şi m-au lăsat singură cu dragul de Derek, revin în forță şi sunt gata şi pentru o bătaie în acest moment.

     Când ajunsesem suficient de aproape pentru a le auzi, ele au dat drumul avalanşei de cuvinte!

     — Katy, ne pare atât de rău că am plecat, dar a venit Sloan şi ne-a spus să plecăm, iar noi eram mahmure şi nu prea înțelegeam ce se întâmplă! Ne ierți, te ru...

     Mi-am ridicat mâna şi i-am făcut semn să se oprească. Prea multe cuvinte, iar pastila aia încă nu şi-a făcut pe deplin efectul.

      — Ştiu că Derek este foarte convingător atunci când vrea.

      Fața lor se luminează brusc cu speranță. Eu nu m-aş grabi în locul lor la trasul concluziilor atunci când vine vorba de mine.

    — Asta înseamnă că nu eşti supărată, încearcă să se asigure Erika.

Pentru prima datăWhere stories live. Discover now