Pentru prima dată

6.

           După expresia celor două, se pare că nu au aflat de aşa zisa mea relație cu unicul şi insegalabilul, Derek Sloan.

              Nu ştiu cât timp a trecut de când stau nemişcată, numai sunt conştientă de nimic. Însă toată rațiunea mea revine atunci când simt buzele lui Derek peste ale mele. Gustul de menta inconfundabil, buzele lui dulci si carnoase, limba lui care îmi atinge uşor buza inferioră, fac sirenele din capul meu să se aprindă, iar ritmul inimii mele o ia razna. Până şi palmele îmi transpiră.
Derek îmi muşcă lent buza, iar apoi el îşi ridică capul, depărtându-se de mine. De ce mă simt mereu atât de rău de fiecare dată, atunci când se îndepărtează de mine? Uite alt lucru pe care nu îl înțeleg.

                 — O să vin mâine dimineață să te iau, iubito!

                  — Iubito?! Delia şi Erika strigă la unison şi mă îndrept spre ele cu o figură disperată, cerându-le silențios încă un minut până să le explic absolut tot.

                Am auzit râsul încet şi frumos a lui Derek şi aş fi vrut să mă fi întorsc la timp pentru ai fi văzut gropițele. Jur, nu m-am îndrăgostit niciun de un tip şi nici nu cred că am să o fac vreodată, dar acele gropițe sunt pur şi simplu delicioase.

                El şi-a făcut loc printre ele, gurile lor fiind încă lăsate în jos de uimire. Şi eu aş fi rămas cu gura cască dacă m-aş fi văzut. Mă bucur că Lucas nu este aici, ar fi fost mult mai greu să îi explic şi lui, iar fiind băiat nu cred că ar fi înțeles mare lucru.

                  Prima care îşi mai revine cât de cât se pare că este Erika. Îşi înclină puțin capul spre stângă şi îşi apropie sprâncenele într-o mică încruntătură.

                   — Katy, ai omis cumva, să-mi spui ceva la nenorocitul ăla de telefon?

                 O propoziție destul de dură pentru un ton atât de calm, dacă aş putea adăuga. De abia acum am realizat cutiile de pizza pe care le țin amândouă, plus încă o sacoşă la brațul Deliei. Câte două cutii în brațele fiecareia.

                — Îmi este poftă de dulciuri? Întreb, sperând că asta mă va scoate din toate problemele mele, dar totuşi ştiind că ceea ce tocmai am spus este poate una dintre cele mai mari prostii pe care le-am putut spune vreodată. Intrați, iar apoi o să vă explic totul.

                Mersul Erikăi este nervos, dar Delia este destul de normală. Cred că şi-a dat seama că totuşi a fost o zi destul de grea pentru mine, plus...Eu mereu le spun adevărul, şi nu voi ezita să fac la fel şi acum.
Cele două lasă cutiile de pizza pe blatul din bucătărie, îşi dau micile ghiozdane jos, probabil acolo au nişte haine pentru mâine şi farduri. Îşi dau gecile de piele jos, iar acum mă întreb cât de frig este afară. Şi Derek purta un pluvor destul de gros, deci asta înseamnă ceva, în plus, până şi Delia poartă o bluză cu mâneca trei-sferturi şi avea şi jeaca deasupra. Dacă de un lucru sunt sigură, acela este că Deliei nu îi este frig. Niciodată!

                 De data asta, vocea Deliei se aude prima:

                — Deci, ai de gând să ne explici ce dracului se întâmplă aici?

                Am luat o gură mare de aer, pregătindu-mă pentru aceste momente.

                — Vreți să vă spun totul de la început, amănunt cu amănunt?

               Cele două se sincronizează într-un fel în care te-ar băga în sperieți dacă nu le-ai cunoaşte, dând din cap în semn că da,exact în acelaşi timp şi fel.