Pentru prima dată

3.

     Profesoara a dorit să vorbească cu mine despre incidentul de mai devreme în fața directoarei. Pe Derek nu îl chemase pentru că este deja destul obişnuită cu aceste lucruri, dar se aştepta de la mai multe din partea mea. Da...Credea că nu sunt genul acela de fată. Asta m-a enervat la culme şi am pus-o să îmi explice acel gen la care se referea. A fost evident faptul că nu se aştepta să primească un răspuns, mai ales o întrebare. Bineînțeles ca toți oamenii fără suficientă minte şi care aruncă vorbe în vânt nu a putut să îmi răspundă, de aceea am insistat.

    — Îmi puteți spune ce gen de fată sunt? O întrebasem, de data aceea mult mai fermă. Doamna director mi-a zis să am grijă de tonul pe care îl folosesc şi la cuvinte. I-am aprobat cu un mic zâmbet, satisfăcută că i-am oprit gura doamnei Stevens din a mai lucruri pe care nu le înțelege.

    — Sunt sigură, doamnă director, că mi-ați văzut notele din anii mei anteriori de liceu. Sunt sigură că ați văzut şi toate activitățile mele extraculiculare, nu cred că mai este necesar să vă reamintesc de toate premiile în cadrul şcolii din concursuri. Acum, după cum bine văd, suntem într-o şcoală, punctasem eu.

    — Da, aşa e, mă aprobase nici ea neştiind unde vreau să ajung cu acea afirmație. Doamna Stevens doar stătea pe scaun, încercând să se facă tot mai mică pe lângă mine.

    — Ca să rămâi într-o şcoală ai nevoie doar de nişte cifre şi hârtii, am spus făcând referire la note şi alte diplome. Vă rog frumos, mai întâi verificați-le pe ale mele înainte să aduceți vreo insultă sau acuzare la adresa mea legate de personalitate sau felul în care mă comport. Fără niciun deranj, dar acest lucru nu vă priveşte pe dumneavoastră, spusesem, aruncând şi o mică privire femeii care m-a adus aici fără niciun motiv. Acum, dacă v-ați dat seama genul de fată care sunt, vă cer permisiunea să mă retrag.

     Îmi arătase ieşirea şi am ieşit. În timp ce închideam uşa am putut auzi ceea ce au mai discutat cele două subiectul principal fiind tot eu. Pornisem din loc şi chiar începusem să râd puțin. Ar fi trebuit să îmi dau seama după fusta pâna în pământ, largă şi după ploverul sac, maroniu pe care îl purta că este o femeie care ştie să zică doar definiții dintr-o carte.

     Orele au trecut relativ repede. Am aflat că profesorii sunt mai rău ca nişte fete în gimnaziu când vine vorba de news . Fiecare profesor s-a interesat de mine la materia respectivă. Cum mă descurc, dacă mă descurc? Am fost extrem de bucuroasă să văd dezamăgirea de pe chipurile lor pentru că nu îmi vor putea face anul un chin.

     Nici măcar nu am avut timp să mă văd cu ceilalți! Ăsta a fost cel mai mare incovenient întâmpinat astăzi. Puțin îmi pasă de profesorii ăia, am venit aici pentru mai mult timp cu ei. Nu să mă plâng că nu am avut timp să îi văd. Ştiu deja ce o să fac cu viața mea, nu mai am nevoie de ,,lumina" lor.

     Prima oră după ce s-a întâmplat cu verii Sloan, nu a fost cu Derek, însă atunci am dat de mult prea iubitul, Ryan. Evident, nu a ezitat să-mi spună părerea lui despre relația mea cu Derek.
Bârfele, se pare că se răspândesc destul de repede prin şcoala asta, s-a aflat de aşa zisa mea relație cu Derek, iar scumpii mei colegi au avut grija să ne păstreze locuri unul lângă altul, ştiind că faimosul şi proaspătul cuplu va fi în aceeaşi clasa cu ei. Cât de drăguț din partea lor, aşa-i?

      Ora aceea a fost un chin. De fiecare dată când întorceam capul spre Derek, el deja se uita la mine, fără nicio emoție pe față. Se uita la mine de parcă aş fi fost o căprioară neajutorată, iar el leul mare şi rău. Nu ştiu dacă de fel este el mai tăcut, dar nu mi-a adresat nici măcar un cuvânt. Nu eram chiar o căprioară neajutorată pentru  că eram gata să sar la beregata lui dacă nu înceta. Nu ştiu dacă simțise pericolul ce urma să se declanşeze, dar renunțase la a mă privi într-un final.