Mi Princesa

Capitolul 33

Destul de bine, chiar îmi place, dar mai am multe de învățat. Trebuie să încep un curs, vorbim mai târziu. Încearcă să pictezi ceva că să te maidestresezi, sora sa oftă și apoi își luă rămas bun.

Nici nu-și mai amintea de când nu mai vorbise la telefon cu aceasta, de când au reușit să controleze pe deplin vorbirea telepatică, lucru ce i-a speriat pe amândoi la început și a dat curs la prea multe gânduri ce nu ar fi trebuit auzite de celălalt. Acum vorbeau telepatic de oriunde și oricând, reușind chiar să știe când celălat poate auzi de gândește unul. Căutaseră răspun la această anomalie dintre ei, dar în afară de cazuri nerecunoscute nu găsiseră nimic. Așa că au păstrat acest mic secret între ei șicei apropiați.

Alex simți cum o greutate i se ridică din suflet și știu că Sofie îi părăsiseră gândurile momentan. Își începu așadar ora, dar ochii lui nu putea să nu traverseze ocazional banca goală de la fereastră în care nepoata lui nu a mai stat de mai bine de 3 zile. Știa că a plecat pe nepusă-masă la Paris cu Luis și că Kadir a urmărit-o până acolo, dar totuși încă era îngrijorat. Nu-și putea explica de ce, era ca și cum aștepta ceva.

***

Carolina și Khatrin stăteau față în față și râdeau. O propoziție pe care roșcata nu crea că o va gândi vreodată. În viziunea ei Khatrin era o scorpie pe care nu o vei putea agrea sau lângă care vei putea sta vreodată. Așa și-a imaginat-o după ce a auzit toate poveștile lui Kaily. Dar acum, după 3 ore frumoase petrecute în care au mâncat, s-au plimbat și au râs de un mim de pe stradă, Coronila și Khatrin stăteau pe o bancă pe faleză și rădeau de una din poveștile spune și brunetă.

-Și apoi Kaily a încercat să se urce înapoi pe cal, dar el a fugit de ea și a venit înspre al meu și apoi al meu s-a ridicat în două picioare și eu am căzut pe spate în noroi. Eu și Kaily eram acoperite amândouă din cap până în picioare de noroi și nu puteam decât să țipăm una la alta ca niște apucate.

Corolina râse atât de tare imaginându-și gemenele de doar 5 ani cum făceau baie în noroi. Pe parcursul acesteai perioade de timp a avut momente în care a și uitat că cea care stă în fața ei e sora cea rea. Planul ei era să o cucerească sau să găsească ceva cu care să o șantajeze pe brunetă ca apoi să o expedieze dus acasă. Se pare că în schimb cea care a fost fermecată a fost roșcata. Khatrin râse și ea, mult și roșcata observă că amândouă surorile au un râset minunat și sunt divin de frumoase când zâmbesc.

-Și părinții voștri ce au zis? spuse Carolina printre râsete.

-Mama a fost așa de speriată când am căzut că aproape a leșinat și ea după cal iar tata nu știa la care să se ducă mai întâi așa că a țipat la noi să nu mai țipăm una la alta și apoi noi ne-am uitat la el și am început să plângem, apoi mama a început să plângă și tata a căzut de pe cal de nervi.

Râsul Carolinei se auzi din nou, doar că de data asta fu acompaniat de cel al lui Khatrin. Cele două fete mai răseră câteva clipe apoi se liniștiseră și priveau acum din nou marea agitată. Mai rămăseseră puțini oameni pe plajă dupa apusul soarelui.

-Nu am mai văzut de atât de mult timp marea, murmurul lui Khatrin de-abia ajunse la urechile Carolinei.

-Da, știu că și Kaily a spus același lucru. 

Ochii lui Khatrin deveniră triști și zâmbetul îi pieri, Carolina nu putea citi emoțiile brunetei așa cum făcea cu nebuna s-a colegă de casă. Se uită la Khatrin ca la o enigmă nerezolvată și simți cum piesele din puzzelul imens al problemei sale se amestecau tot mai mult. Nu s-ar fi așteptat ca bruneta să fie așa o fire deschisă și gata de aventură, păruse că savurase fiecare moment din acea zi și încercase să nu o supere pe Carolina în nici un fel. Roșcata își imagină la început că totul e doar un joc de rol, dar nimeni nu putea să mimeze un asemenea râset și așa un zâmbet frumos. Sau oare putea?

-Cine ești tu, Khatrin Waild? cuvintele îi părăsisere gura fără vreun avertisment.

Khatrin zâmbi strâmb.

-Nici eu nu mai știu.

Bruneta era îmbrăcată într-o rochie roz cu flori, de vară la care asortă o pereche de balerini și o gentuță albă. Pe cap avea o părie de paie albă de sub care ieșeau onduleuri dezordonate, făcute din perie. Nu era machiată decât ușor atât cât să-i scoată ochii albaști șterși în evidență. Părea o persoană liniștită, cine ar fi crezut că ăsta e marele dușman al furtunii numite Kaily?

-Eu vreau să repat totul, spuse deodată Khatrin și roșcata tresări. Privirea ei era pierdută în zare, dar degete mâinilor nu încetau în a se juca între ele. De asta am venit... Doar că eu am suferit atât după ce ea a plecat și am crezut că și ei i-a fost greu. Apoi am venit și am aflat că ea și-a reorganizat viață, ca a putut să făcă totul după cum a vrut.... Am fost așa geloasă ca eu nu voi fi nicodată în stare de așa ceva și cred că am distrus și ce mai era de distrus.

Carolina își dorea să o creadă, chiar își dorea din toată inima. Asta ar fi fost rezolvarea, chiar ca să rezolve puzzelul, doar că ar fi mult prea ușor, iar ea nici nu vede nici măcar imaginea de ansamblu. 

-Eu o iu-

Khatrin se prăbuși la de pe bancă în genunchi chiar sub privirea Carolinei. Totul fusese atât de rapid că roșcatei îi luă câteva secunde ca să analizeze situația și să sară lângă ea. Cei doi body-guards ce stătuseră în spatele lor se apopiaseră mult mai repede de bruneta carfe stărea acum circită, tremurând pe jos.

-Khatrin! vocea lui Carolina era stinsă de uimire.

Bruneta avea ochii închiși și cu pumnii sfâșia materialul rochiei chiar în jurul inimii. O durere puternică îi pusese stămânire asupra corpului. Știa ce ei și asta îi făcea corpul să zvâcnească și mai rău. O durea tot, de la încheieturi până la inimă și cap, dar nu putea să localizeze sursa unde era cel mai rău. Cu ultimele puteri murmurase cuvintele ce spera să fie auzite de orice din jurul ei:

-Kaily a pățit ceva rău.

 Khatrin leșină.