Mi Princesa

Capitolul 3

Mă întorc instantaneu ca să dau de doi ochii ciocolatii care mă priveau cu un oarecare interes amestecat cu o notă de amuzament. Privirea lui este atât de profundă, atât de ciudată și plină de mister încât mi-am pierdut pentru o clipă rațiunea. Are părul castaniu închis și aranjat într-un mod rebel. Poartă haine obișnuite, ca orice alt tip de aici, niște blugi negri, un tricou simplu. Dar privirea lui... privirea lui părea să poată ucide fiecare durere și regret, părea să te facă să uiți de tine însuți și să te focusezi doar pe existența lui. Are ceva special, ceva masculin și rebel, ceva care mă face să.. să...

-Cum naiba mi-ai spus, idiotule?!? țip și el tresare la ieșirea mea, crispându-se pentru o secundă ca apoi să-și reia rânjetul diabolic.

-Princesa, rostește cuvântul apăsat de parcă ar fi vrut să-mi facă cumva în ciudă și apoi îmi zâmbește. Știi, mi s-a părut că ești așa de inocentă stând singurică la bar și privindu-i pe ceilalți cum se distrează...

-Și te-ai gândit să ce? Să vii să-ți oferi bucuros compania pentru o fată plictisită?

-Cam așa ceva, spune arogant și se așează pe scaunul de lângă mine. Nu te-am mai văzut pe aici fumoas-o, ești cumva nouă?

-Nu, ești tu prea orb, corbule, spun și el se încruntă.

-Cum mi-ai spus?

-Corb, spun apăsat exact cum mi-a făcut și el.

-Frumos colier, apropo, spune și eu mă uit la piatra de safir ce părea să strălucească la gâtul meu.

-Doar o moștenire de familie, zic fără interes și apuc paharul pe care mi-l dăduse barmanul, dându-l deodată peste cap și lăsând lichidul albăstrui să îmi ardă gâtul.

-Nu am mai văzut până acum o fată să bea în modul ăsta, spune și eu îl privesc cu coada ochiului.

-Mi s-a spus adesea că sunt unică.

-Nu mă îndoiesc.

Tăcerea se lăsa peste noi și dintr-un anumit motiv muzica ce îți perfora timpanele la propriu nu pare să fie destul de tare pentru mine. Totuși mă prefac că mă uit cu interes la mulțimea de oameni care se distrează în fața mea. Nu mă uit la el, încerc să îl ignor întru totul, dar privirea lui mă arde până la oase și dintr-o dată totul devine mai fierbinte de parcă temperatura ar fi crescut cu câteva grade. Tind să cred că e din cauza alcoolului dar instinctu îmi spune că nu e de la el. Ceva e în neregulă cu tipul ăsta.

Fără nici un avertisment mă ridic de la bar și încep să  mă plimb pin mulțime în căutarea lui Car. Nu poate fi departe. Mă uit în stânga și-n drepta dar nu o văd, doar oameni proști care dansează și țipă ca animalele. Mă strecor printre ei fără nici o jenă îmbrâncind câte un idiot din când în când. Dintr-o dată mă simt trasă de braț din mulțime. Mă întorc gata să dau din nou peste tipul misterios de la bar și să-l salut în modul meu mai colorat, dar ...

-Ești cumva Kaily? spune o voce subțire și caldă, ca a unei păsări.

Posesoarea vocii e o fată cu părul blond care stătea acum în fața mea. Ochii ei negri și profunzi mă priveau jucăuși și un zâmbet cald îi juca pe buze. Părul îl avea lăsat pe spate și  bucle aurii îi cădeau jucăuș pe umerii goii. Purta un top negru și o fustă cu talie înaltă tot negră Peste top avea o jachetă scurtă din piele. În picioare avea niște cizme lungi ce îi ajungeau ușor deasupra genunchilor. Platformele destul de înalte o făceau să fie mai înaltă decât mine. Era mai decent îmbrăcată decât restul fetelor de aici și în comparație cu ele, ea părea să radieze de-a dreptul.