Capitolul 32

2.6K 194 28
                                    

Ochii mei au rămas blocați doar pentru o secundă, timp în care creerul meu analiza ce se întâmplase. La doar o secunda am fugit direct spre masina parcată la doar câțiva pași, un Audi A9 pe care îl închiriasem pentru ziele petrecute aici. Trântesc ușa portierei cu un zgomot metalic și apas pedala de accelerație, dintr-o jumătate de drift sunt deja pe drumul pe care o luase mașina stăină. 

Îmi simt inima cum bate nebunește, dar mintea mea e clară și liniștită, iar eu sunt calm. Nici măcar un gând nu îmi traversează acum prin cap. Mâinile îmi spun relaxate pe volan în timp ce pedala este apasată  la maxim. Calculez că sunt aproximativ 200 de metri între mine și mașina negră. Încerc să îmi controlez un plan de atac, dar pe moment mă concentrez doar să mă apropii cât mai mult. 

Mă uit o clipă la torpedoul din partea stângă și mă întind să îl deschid, scot 3 cartușe le arunc pe scaun. Voi avea nevoie de ele în viitorul apropiat când mă decid ce să fac. Mășina face o manevră pe o stradă la stânga și eu o urmez imdiat. Ieșim în traficul aglomerat al serii și acum dificultatea este dublă. Trebuie să evit câteva mașini cu oameni care nu au nici o vină în timp ce nu scap nici o clipă din vedere mașina care încearcă să se facă nevăzuta în trafic. Trece pe roși și eu sunt acum la doar 100 de metri în urma ei, dar accelez și trec imediat prin ploaia de mașini ce vin partea dreaptă. Sunt la distanță milimetrică să mă ciocnesc de una dar trec ca prin  minune. 

Acum sunt chiar în spatele ei, ne mai descpart doar 20 de metri. Mă uit la număr. E unul obișnuit. Îmi deschid telefonul și îl notez cât pot de repede. Aceasta prinde iar viteză și printr-o eschivă la dreapta vrea să scape de mine. O urmez în ultimul moment și printr-un drift perdect întorc mașina și intru imediat după ea. Acum e la 50 de metri în fața mea.cIntră pe autostrade ce înconjoară orașul care observ că este mai puțin populată. Mă întind spre cartușe intuind de ce inamicul meu a avut nevoie de intimitate. 

Cum o mână încarc pistolul și pe cealaltă o am pe volant, ochii mei sunt în ambele părți și sunt conștient că la viteza pe care o am acum o singură mișcare greșită m-ar costa vizita la propria mea înmormântare. După ce pistolul este pregătit îmi concentrez din nou toată atenția la șosea. Fix la timp!

Pe jumătate ieșit pe geamul din spate al mașinii, unul din bărbații ținea o armă îndreptată spre mine. A deschis focul în câteva minute și înjurând a trebuit să fac câteva eschive stânga dreapta pentru a putea să nu fiu țintit. Deschid geamul și, punându-mă din nou într-o postură nu prea comodă încep să trâg și eu spre mașină. Bărbatul nici nu se clintește din poziția lui, nu se dă înapoi și nici nu încearcă să se ferească. Ori e inconștient, ori urmează regulile cu sfințenie. Dar eu sunt în continuare robotic, nu mă gândesc decât la ce starategie că să opresc acel automobil.

Kaily P.O.V.

Simțeam cum întreg corpul meu era amorțit în timp ce capul mă durea atât de tare încât dacă deschideam ochii credeam că voi muri. Micuțe firicele de sânge se prelingeau pe funtea mea. Știam că am o rana la cap de când mă lovisem de bara mașinii când acel sălbatic m-a băgat cu forța în ea, dar nu mă gândisem că era una deschisă.  Mașina se tot rotește în stânga și în dreapta iar pe mine mă cuprinde o senzație de greață. După ce am fost lovită, bătută și otrâvita aparent, femeia m-a târât pe ușa din spatele localului ca pe un sac de cartofi. Cei doi bărbați au apărut de-abia după ce am ieșit în întunericul diabolic. Un geamăt îmi scapă printre buze când o migrenă puternică îmi lovește capul. Îmi vine să vomit dar nu am ce, fiindcă îmi simt stomacul mai gol ca niciodată. O voce, mai clară decât m-aș fi așteptat se aude pe fundal și eu mă concentrez cu toată ființa mea să înțelec de spune. Vorbesc în engleză dar doar după câteva clipe pot să deslușesc cuvintele din limba maternă cu acum îmi părea una nemaiauzită.

Mi PrincesaWhere stories live. Discover now