Mi Princesa

Capitolul 5

Kaily P.O.V

Ne desprindem din sărut când aerul devine o necesitate. Exact ca în clișeicele filme și cărți de dragoste pe care le tot citea Khatrin și care mereu m-au enervat, eu și el ne privim în ochii preț de câteva minute și parcă totul dispare în jurul nostru. Buzele îmi sunt umflate și respirația între-tăiată, iar numele lui mi se învârte acum prin cap ca o tornadă. Luis. Un nume ce-mi va aduce doar probleme, sunt sigură. Mâinile mele sunt încă după gâtul lui, iar degetele mele stau încâlcite în părul său castaniu. Acum în rochia asta albă, mă simt ca un înger prins în brațele unui demon. Ce păcat pentru el.... Niciodată nu m-am considerat un îngeraș.

Din doar o mișcare îl împing de pe mine și acesta se dă câțiva pași în spate privindu-mă confuz. Ochi lui sclipitori îi caută pe ai mei încercând să găsească un răspuns. Eu însă mă întorc cu spatele și mă strecor prin mulțimea înspre ieșire unde mă așteaptă Car cu un zâmbet tâmp pe buze. Ca și pâna acum privirea sa mă arde ca o flacără și mă tentează să mă întorc și să-l înfrunt, dar nu o fac. Dacă credeai că e așa ușor, te-ai înșelat, băiete. Tipul ăsta mi-a stârnit curiozitatea și mă întreb care va fi următoarea sa mișcare. Nu pot minți, arată bine, pare isteț și e acel tip de băiat care crede că are toate fetele de pe pământ la picioare. Arogant, rău, misterios... e pe gustul meu și asta îmi stârnește curiozitatea. Mă intrigă, iar dacă l-am întâlnit în prima mea zi aici cu siguranță că asta e un semn. Mă întreb ce ne rezervă viitorul, probabil că voi afla și singură.

Ajung în fața lui Car și ea continuă să aibă fața aia de geniu malefic. Are un zâmbet kilometric și se uită cu ochii mijiți la mine de parcă aș fi o criminală în serie care tocmai a evadat de la închisoare. Mai arunc o privire în direcția lui, dar nu mai era acolo.

-De te uiți așa la mine? întreb într-un final când ieșim din casă.

-Văd că ai făcut cunoștință cu Luis, spune ea ignorându-mi total întrebarea.

-Îl cunoști?

-Știi că ți-am zis că am un fel de frate, unul care e în familia noastră de când aveam eu șase ani? spune și mie mi se măresc ochii. El e!

-Ai plănuit asta, hoață mică? spun și îi dau un cot în joacă.

-Ce? Să vă fac să vă îndrăgostiți la prima vedere și să sfârșiți împreună până la adânci bătrâneți pe o insulă tropicală cu cinci  copii și o pisică pe nume Boni? spune atât de repede încât abia o pot urmări. Nup.

Își scoate cheile de la mașină și se uită în jur. Ne îndreptăm spre o mașină roșie mat, alta decât cea cu care am venit. De data asta este un Lamborghini Aventador, o mașină pe care nu o vezi prea des pe străzi. Și dintr-o dată îmi pică fisa.

-Concurezi și tu la cursă? o întreb și ea aprobă cu o mișcare a capului.

-Doar nu crezi că aș sta de-o parte, spune când mă urc și eu. Și înainte să întrebi să știi că și Luis concurează.

Ea pornește mașina și demarează în trombă pe șoseaua deloc populată la ora asta. Văd în oglinda retrovizoare că câteva mașini se țin după noi. Printre ele văd un alt Aventador , doar că negru și mă încrunt, gândindu-mă la el

-Nu aveam de gând să întreb, oricum tipul e cam ciudat, spun enervată și mă uit pe fereastră. Sunt obișnuită să mint, de aceea a devenit așa de ușor.

-Nu mă minți, spune și mă ia prin surprindere, dar nu mă uit la ea. În plus nu părea că erai de aceeași părere în urmă cu câteva minute.