Mi Princesa

Capitolul 33

Autor P.O.V.

Spun doar că e prea greu pentru mine, totul e atât de străin și de întunecat. Îmi e dintr-o dată mult prea greu să mă descurc cu toate..., vocea ei era așa cum o știa dintotdeauna, calmă mult prea accentuată pe silabe și plângăcioasă când venea vorba de ceva ce nu îi convenea.

Mai sunt și astfel de perioade, când ne e greu, de când ești așa de plângăcioasă? spunea el în timp ce își aranja câteva foi de pe birou.

Nu sunt plângăcioasă! În plus plouă de câteva zile și știi cât urăsc asta, Alex! Bărbatul chicoti, dar se abținu repede, pentru ca să nu dea bănuieli celor din jur că ar fi nebun.Oricum nu ar putea să explice niciodată că vorbește telepatic cu sora sa geamănă de pe cealaltă parte a planetei.

Știu, Sof! Mă bați la cap cu asta cam de când ai văzut pentru prima dată ploaia. De ce nu pleci într-o vacanță? Undeva la soare, spuse Alex în timp ce își puse foile de care avea nevoie în servietă. O salută pe una dintre profesoară cu care știa că făcuse cunoștință, dar nu-și amintea cine e și apoi părăsi camera profesorală.

Da, fiica mea lipsește, defapt amândouă ficele mele lipsesc pentru că nu știu ce a apucat-o pe Khatrin de a plecat într-o așa zisă "escapadă", iar tu vrei ca eu să plec în vacanță. Ești imposibil! se agita Sofia și toată vorbăria ei îi dădu brunetului o durere de cap de care nu avea să scape prea ușor.

Păi și eu ce vrei să fac? Ți-am zis că nu a venit la mine, răspunse Alex evitând ca un maestru faptul că nu își putea minți sora.

Știu, dar chiar nu ai nici o idee unde ar putea fi?... îmi fac atâtea griji pentru ea.

Poate dacă i-ai fi spus de la bun început adevărul toate astea nu s-ar fi întâmplat! Alex mai evită o întrebare capcană și încercă să nu se piardă prin masa mișcătoare de studenți.

Oh, te rog nu începe și tu ca Alrick, deja mă ia cu durere de cap de la reproșurile lui continue, de când a plecat Kaitlyn numai asta îmi zice dimineața prânz și seara, deși nu-mi amintesc să fi protestat prea mult când am inițializat ideea.

Poate el nu, dar eu da! Și am mai protestat odată când a făcut 18 ani și s-a maturizat. Atunci ar fi trebuit să-i spui, Sof.

Știu, dar pur și simplu nu am avut cum! Iar acum mă tem că e prea târziu... Oare o voi mai vedea vreodată? vocea ei devenea una plângăcioasă și Alex își dădu ochii peste cap.

Nu mai dramatiza atâta! Mereu dramatizezi de parcă ar fi sfârșitul lumii. O s-o mai vezi ca doar n-a intrat în pământ, dar trebuie să îi spui adevărul odată ce o găsești, nu să te mai codești atâta.

O să o fac! Asta am să fac Alex, am să îi spun tot adevărul.

Alex ajunse în sfârșit în sala în care urma să facă prima oră din această zi. Elevi îl salutaseră respectos și el le raspunseră. Sincer adora să fie profesor, chiar dacă job-ul ăsta era doar o acoperire pentru că Alrick îl rugase să stea cu un ochi pe Kaily. S-ar fi putut obișnui cu un asemnea loc de muncă, dar nu trebuia să neglijeze nici firma sa de arhitectură și în nici un caz nu ar putea o auzi pe Nat cum se plânge de soarele ce îi distruge tenul pentru toată viața.

Apropo, o auzi pe sora sa cum îi invada din nou mintea. Cum e noul loc de muncă? Îți place să predai?

Se uită spre locul de la fereastră ce stătea încă gol și apoi spre fiul să care părea mult prea plictisit de oră decât ar trebui. Își alungă astfel gândul pentru ca Sof să nu îl intercepteze cumva.