Mi Princesa

Capitolul 24

Luis P.O.V.

Cine a zis că iubirea e uşoară ca un fulg de nea şi frumoasă ca un vis cu siguranță nu a iubit o femeie precum Kaily. În poveşti şi basme iubirea ne este expusă ca un miracol ce se întâmplă doar o dată între doi oameni care au fost predestinați să înpartă aceeaşi soartă. Povestea lor e unică şi perfectă, plină de suspans şi personaje care vor doar să încurce lucrurile şi să distrugă totul, dar mereu ştii că totul se va sfârşi cu bine. Aşa este prezentată iubirea copiilor de către mamele lor care le citesc atât de iubitoare poveştile magice înainte ca micuții să pătrundă în lumea somnului.

Din păcate sau din fericire singura mea mamă are părul precum sângele şi un temperament uşor agresiv şi periculos, iar din punctul ei de vedere dragostea nu e deloc un basm frumos. Pentru Samantha să iubeşti înseamnă sa lupți, să lupțu continuu pentru supremație, pentru persoana de lângă tine şi împotri a ei, uneori chiar şi împotriva ta. Ne spunea asta mereu când eram mici, mie si lui Alessio, dar niciodată nu am înțeles ce voia să spună. Alejandro doar râdea de fețele noastre pierdute şi ne zicea că vom înțelege doar când vom iubi cu adevărat şi vom fi şi noi iubiți le rândul nostru. Nu ştiu ce să zic de Al, dar din punctul meu de vedere... lupta tocmai a început.

Afară se adunau nori de furtună şi asta completa lista de lucruri neobişnuite care au atacat astăzi LA. Nu sunt sigur dacă să deschid gura sau să tac şi s-o las pe ea să înceapă conversația, dar cert e că oricum o să iasa rău. În fond, sunt vinovat fară drept de apel fiindcă oricum ai lua-o am sărutat-o pe Khatrin, sora geamănă şi cel mai mare duşman al iubitei mele. Trebuie să recunosc că la o primă vedere nu am avut nici o bănuială că fata din brațele mele e chiar aceea pentru care încep să simt ceva uimitor. Apoi am avut o urma de îndoială, de parca ceva nu ar fi la locul lui, de parcă ea nu s-ar potrivi la fel de bine lângă mine, dar am alungat acest gând ce părea atât de stupid pe moment.

Cu toate acestea... cele două surori sunt aproape identice şi asta mă înspăimântă şi mă uimeşte în acelaşi timp. Par identice, dar totuşi nu sunt. Chiar dacă cele două prințese sunt ca două picături de apă imperfecte din punct de vedere fizic, ura ce le leagă ca un lanț întunecat e atât de evidentă şi de dureros de privit. Dacă ar fi fost doar nişte adolescente normale probabil că ar fi avut o şansa cât de mică să fi stat altfel lucrurile între ele, dar nu putem schimba cine suntem şi chiar dacă mi princesa nu ştie asta încă aştept clipa în care o va realiza şi toate zidurile ei de piatră ce țin la distanța suferința vor cădea. Atunci şi doar atunci o va putea lua de la capăt, dar până la acea clipă de trezire o las să experimenteze şi să se bucure de fiecare lucru nou pe care îl primeşte cu neîncredere în inima ei, iar eu la rândul meu voi învăța alături de ea ce e acest sentiment blestemat ce mă face să adorm în fiecare noapte cu chipul ei în gând.

Valurile lovesc din ce în ce mai violent țărmul micuțului golfuleț. Mare devine tot mai violentă cu fiecare minut, semn ca furtuna a făcut deja o mică întălnire cu oceanul şi acum se apropie şi de mal. Spuma mării aproape că atinge picioarele desculțe ale bruntei care stă la ceva distanță de apă, cât să nu-şi ude rochia. Are mâinile adânc îngropate în nisipul fin şi capul uşor pe spate în timp ce ochii îi sunt pierduți undeva mai departe de linia orizontului. Eu stau ceva mai în spate, tot desculț, doar că în picioare şi o privesc, doar pe ea şi nimic altceva. Stau exact ca un copil ce îşi aşteaptă pedeapsa după ce a făcut ceva rău, iar eu am făcut ceva foarte rău.

- Îmi va fi dor de locul ăsta.

Replica ei atât de bruscă mă face să tresar şi să mă gândesc rapid la ce tocami a zis.

- Ce vrei sa spui? întrebarea mea părea lipsita de sens mai ales după cuvintele aruncate lui Khatrin.

Un alt val se lovi de țărm atât de puternic că spuma acestuia îi gâdilă brunetei degetele de la picioare şi o făcu să se tragă mai sus.

- Am să plec, Luis.

În voce ei se simțea o urmă de regret.

- Dar nu trebuie să o faci, nu cred ca Khatrin...

- Oh, ba o va face! Ştiu ca o va face, doar ca să-mi arate că e înstare de orice pentru a ieşi ca ea. Eu o cunosc, Luis. Şi oricât aş vrea nu pot rămâne.

Tristețea cu care rostea fiecare cuvânt mă distrugea pe dinauntru şi îmi făcea sângele să curga tot mai repede prin vene. Nu-mi păsa că e femeie şi încalc una din regula de aur ale tatei, Khatrin va plăti pentru fiecare durere pe care i-a adus-o iubitei mele.

- Dar unde te vei duce? Ce vei face de una singură?

Un sunet mic precum un chicotit pierdut prin valuri se auzi dinspre ea.

- Planul inițial era să fiu de una singură şi aici, îşi întoarse capul spre mine şi acum mă privea de jos. Am totul pregătit, un plan de rezervă, în caz că lucrurie merg prost.

- Dar...

- Vreau să vii cu mine!

Ochii ei erau acum spre mine, imploratori si plini de speranta.

-Kaily...

-Nu e nici o problemă dacă nu vrei, te înțeleg. Viața ta e aici!

Se ridică deodată în picioare şi mă surprinde când începe să înnainteze spre valurile zbuciumate până când apa i se loveste de glezne. Uneori e atât de porstuță, preferă să nu rişte şi când o face se retrage rapid pentru a nu putea fi rănită.

Oftez şi mă îndrept spre Kaily. Apa e mai rece decât mi-aş fi imaginat ceea ce e din nou straniu fiindca e de-abia trecut de ora prânzului. Deşi simte că sunt lângă ea nu mă bagă în seamă, dar nu am de gând să las lucrurile aşa. Îmi înfăşor mâinile în jurul umerilor ei micuți şi o trag la mine în brațe. Mormăie puțin dar nu protestează şi nici nu mă dă la o parte.

-Eşti suparată că am sărutat-o pe Khatrin? spun după câteva minute în care doar sunetul valurilor se mai auzea pe plajă.

Întrebarea mea a luat-o cu adevărat prin surprindere fiindcă a tresărit.

- Ce? are acea voce pe care o foloseste când minte. Normal că nu! Adică aş fi stupidă, noi două suntem identice.

-Dar ar fi trebuit să ştiu că nu eşti tu.

-Nu, Luis. Uite, când eram mai mici eram confundate tot timpul! Trebuie să ne cunoşti foarte bine pe amândouă ca să ne poți deosebi, iar tu nici nu prea ai avut timp de reacție.

- Trebuia să ştiu.

- Ba nu, eu...

Atunci o întorc spre mine dintr-o singură mişcare, iar ea aproape țipă de uimire şi pot să jur ca dacă ar fi în apele ei acum aş avea o palmă peste față.

-Luis!

Fețele noastre sunt doar la câțiva centimetri depărtare şi  simt o dorință puternică de a-mi uni buzele cu ale ei şi de a da naibii toată situația asta.

- Îmi pare rău, spun iar în ochii ei de gheață se luminează la auzul cuvintelor mele.

- Ar fi trebuit să ştii, spune atât de încet de parcă i-ar fi teamă să aud şi eu.

- Da, ar fi trebuit.

Buzele ei le ating pe ale mele într-un sărut fugitiv ca bătaia din aripi a unui fluture. Probabil că asta a spus mai mule decât un simplu " Te iert". Buzele noastre sunt doar la câțiva cntimetri şi tot ce vreau acum e să o sărut şi să uit totul.

- Aş merge cu tine oriunde.

-Poftim? mă întreabă confuză.

- Aş merge cu tine oriunde în lume, chiar şi la capătul pământului dacă doar acolo am putea fi împreună.

Un zâmbet timid s-a ivit pe buzele ei şi imediat i le-am prins într-un sărut dulce, exact ca ea atunci când roşeşte.

Spusesem adevărut...chiar dacă în mintea mea deja făcea un plan prin care să rezolv lucrurile...