Nume de cod: Trei [FINALIZATĂ]

Finalul

Poliţia nu poate face nimic. Asta e lupta noastră. ATLANTIS versus S.A.S.. Noi vom pierde când vom decide să nu mai luptăm şi chiar dacă un singur om decide asta înseamnă că lupta nu este gata, chiar dacă eu sunt acela! Chiar dacă eu sunt ultimul om care supravieţuieşte, lupta nu e gata.

Mă ridic în picioare. Ştefan luptă dintr-o parte cu ceilalţi, în timp ce îşi riscă propria viaţă. Câţiva răniţi cad pe jos. Poliţia ne opreşte cu bombe funigene şi eu mă bucur de intervenţia lor. Lupta nu se va termina până nu-l găsim pe Nick. Dar Andrei... Mă uit la el. E mort şi nu mai pot face nimic. Dar unde e Doi? Am pierdut-o din vedere de câteva clipe. Dau câteva ture cu ochii şi o văd mai departe luptându-se cu Cinci. Nu va rezista. Fug spre ei şi zăresc o armă aruncată la nimereală pe jos prin ceaţă. Cu poliţia aici, agenţii încă ripostează. În curând vor veni jandarmii.

Iau arma şi alerg spre ei sărind peste fântână. Îndrept arma spre ei şi încerc să trag, dar cei doi se rotesc în toate părţile.

Fumul vine în zona lor şi îi pierd, dar mai încolo dau cu ochii de Nick care fuge spre o maşină cu alţi agenţi. Fug câţiva metri spre ei şi îi ţintesc.

– Nu! strigă Doi, ieşind din fum.

Acum ce mai e? Dar apoi zăresc prea târziu poliţia care vine spre mine. Îl văd pe Nick care scapă în maşină. Acesta nu e momentul potrivit.

– Mâinile sus! Aruncă arma! îmi porunceşte poliţia.

Cu un oftat fac ce-mi spune. Vin spre mine şi spre Doi şi ne încătuşează. Acum s-a terminat, noi am pierdut, el a scăpat. Poliţia e mâna în mâna cu el. Dezamăgit intru în maşina poliţiei.

De ce trebuie mereu ca cei răi să sfârşească liberi? Nu e drept!

✗

După un an.

Nick a fost prins şi închis pe viaţă. Bineînţeles asta după luni de căutări şi cercetări în privinţa locului unde s-ar putea ascunde. ATLANTIS a ajutat la aceste căutări, iar noi, eu şi Doi, am fost puşi sub conducerea oficială a misiunii, primind acordul şi suportul guvernului. În întreaga Românie s-a dat alarmă şi în cele din urmă el a fost prins la una dintre vame. A vrut să treacă în Ucraina unde avea să primească acte false. A fost descoperit la timp de oficialităţi. Se pare că nu a existat nicio cârtiță în ATLANTIS, ci totul a fost imaginația mea.

S.A.S. a fost închis, copiii şi familiile au fost restabilite. Ştefan ne-a ajutat şi le-a restabilit numele şi le-a rezolvat actele necesare. Au fost salvaţi zeci de copii şi am reușit să îi ajut psihologic. Agenţii care au rămas au fost închişi, iar clădirea închisă. S-au recoltat probe şi de-abia acum s-au închis dosarele şi s-a declarat misiune încheiată. Ancheta s-a terminat, dar nu şi pierderile.

Cinci a murit în scurt timp de la incident. A fost diagnosticat cu hemoragie cerebrală, iar medicii nu au mai putut face nimic. Am avut grijă să aibă o înmormântare decentă, dar pierderea lui a fost destul de dureroasă. Surprinzător de dureroasă.

Andrei şi-a găsit liniştea, deşi moartea lui a fost bruscă şi dureroasă pentru noi. Acum nu mai putem face nimic. Regretul că nu l-am apărat destul îmi va distruge sufletul. Îmi pare atât de rău pentru el...

Stau în faţa mormântului său, aducându-i o coroană. Inima mă strânge tare. A fost cel mai bun prieten al meu, iar acum nu mai e. Am pierdut totul. Închid ochii şi simt lacrimile care cad pe obraz. Simt mâna lui Doi pe umărul meu. Mă întorc spre ea, iar ea blândă îmi şterge lacrimile de pe faţă. Nu merit dragostea asta. I-am omorât iubitul şi ea a rămas lângă mine. Nu am putut să-l protejez îndeajuns, iar ea suferă. Am rănit-o şi ea a rămas lângă mine. Ce dragoste!